E o zi fara nume, iar motanul tolanit de-a lungul partii stangi a corpului, cu capul asezat lenes pe abdomen. Pisicile simt procesele inflamatorii, imi amintesc, si o neliniste ciudata ma traverseaza, ca un fior venit de nicaieri. Maine voi avea mereu mai mult timp sau mai mult chef sau mai mult curaj sa fac …
We were running through a burning museum, so horrified to find an escape. We did not realize it was our rush setting things on fire. Creators of immense beauty. Unstoppable arsonists. We ran, our lungs filled with dust, Is escaping a blessing or a curse? It is How it is. Escaping. A heap of smoking ashes …
N-am avut niciodata o memorie prea buna. In fapt, e doar o memorie selectiva, care pare a retine lucruri exclusiv dupa propria-i preferinta, indiferent de cat imi doresc sa nu-mi scape una sau alta. Uneori, gasesti acei oameni fantastici care, cumva, nu uita. Acum 10 ani si cateva luni, o astfel de persoana speciala a …
The pest poate fi orice. Uneori, e o frica viscerala pe care nu poti pune degetul, alte ori sunt limitari dictate de nu poti sau nu e voie sau nu se face, altele sunt doar alegeri comode (“did you exchange cold confort for change?” spune melodia), iar altele sunt cine stie ce procese cognitive superioare. …
Teroarea zilelor astea, tensiunea si disperarea lor, mi-a(u) aratat ca nimic din ce putem face nu ramane mai dainuitor in urma noastra decat litera scrisa. Pe o hartie oarecare, pe un blog, intr-un document, oricand, oricat, orice. Scrie! E urma melcului nostru tarandu-si cochilia de trairi, e o evadare si o izbavire , o deindividualizare …