Cuvantul personal e o himera. Nu poti fixa in timp nimic!
E o zi fara nume, iar motanul tolanit de-a lungul partii stangi a corpului, cu capul asezat lenes pe abdomen. Pisicile simt procesele inflamatorii, imi amintesc, si o neliniste ciudata ma traverseaza, ca un fior venit de nicaieri. Maine voi avea mereu mai mult timp sau mai mult chef sau mai mult curaj sa fac …
Patterns Of Running I’d consider running If the Earth was flat Just to reach the end of the world And gaze past its brim Now I keep on running On this round shaped Earth Sorta fearing, sorta hoping It’ll bring me on the other side Of you
We were running through a burning museum, so horrified to find an escape. We did not realize it was our rush setting things on fire. Creators of immense beauty. Unstoppable arsonists. We ran, our lungs filled with dust, Is escaping a blessing or a curse? It is How it is. Escaping. A heap of smoking ashes …
Textul de mai jos a fost scris sub soarele inca arzator al Mediteranei, in 09.10.2016. Caldura din aer nu anticipa nimic din frigul iernii ce avea sa urmeze. La fel ca in orice, si in calatorit si explorat, jumatate din succes il da un singur lucru: sa incepi. Ratezi toate pozele pe care nu le …
N-am avut niciodata o memorie prea buna. In fapt, e doar o memorie selectiva, care pare a retine lucruri exclusiv dupa propria-i preferinta, indiferent de cat imi doresc sa nu-mi scape una sau alta. Uneori, gasesti acei oameni fantastici care, cumva, nu uita. Acum 10 ani si cateva luni, o astfel de persoana speciala a …
The pest poate fi orice. Uneori, e o frica viscerala pe care nu poti pune degetul, alte ori sunt limitari dictate de nu poti sau nu e voie sau nu se face, altele sunt doar alegeri comode (“did you exchange cold confort for change?” spune melodia), iar altele sunt cine stie ce procese cognitive superioare. …
Azi ar fi fost o zi de telefon de “La multi ani!”. Acum e departe, mai departe decat kilometrii care ma faceau sa pot pune prea rar “a”-ul in fata lui “casa”. Prin urmare, cu un pic din umorul tragi-comic caracteristic, asta e un inlocuitor de la multi ani: You taught me kings and queens …
Muzica lui are o emotie aparte, care ti se cuibareste in suflet. Finn Andrews e amareala abia sesizabila pe care ti-o lasa in gura o pastila pe care o crezi dulce. Din spatele unor acorduri simple razbate un soi de disperare cotidiana pe care o simti in tine in rarele momente cand totul in jur …
Teroarea zilelor astea, tensiunea si disperarea lor, mi-a(u) aratat ca nimic din ce putem face nu ramane mai dainuitor in urma noastra decat litera scrisa. Pe o hartie oarecare, pe un blog, intr-un document, oricand, oricat, orice. Scrie! E urma melcului nostru tarandu-si cochilia de trairi, e o evadare si o izbavire , o deindividualizare …
Mi-era dor de posturi ca asta. Il incep, fara sa stiu unde voi ajunge cu el. Asta conteaza prea putin, pentru ca de multe ori pornim la drum fara sa stim incotro ne va duce. Pur si simplu, era jenant un blog al meu fara mine. Spuneam candva “zi-mi ce muzica asculti ca sa-ti spui …
