Simon says.
A very, very fine frenzy! (fix jumatate de recenzie) Pe A Fine Frenzy i-am descoperit intr-un serial (parca Private Practice), cu o melodie in genul celor care-ti ofera suferinta si revirimentul de-a lungul aceleiasi piese (Hope for The Hopeless) si m-au prins de la primele note. Dupa bunul meu obicei, am luat cele …
O mica segmentare a formatorilor de opinie care-si fac veacul, unde oare?, in media romaneasca. Primul pe lista: Radu Paraschivescu intra in categoria “asa da”. Cu un lexic bogat, o mobilitate de invidiat in specularea unei idei, cu un talent implacabil si o rigurozitate neverosimila, insa nu “noiciana” ci joviala, fiul prea putin cunoscutului poet …
“La fel, orice faptura este in limitatie, dar spre “a fi” cu adevarat trebuie sa treaca dintr-o limitatie ce limiteaza intr-una ce nu limiteaza” C. Noica Mai “bun” ar fi fost un “intru” in locul spre-ului, caci e pacat sa exploatezi vreme de 4 pagini ambivalenta (nu, nu bivalenta) expresiva si relativa unicitate (suna oximoronic, …
Am reascultat Intensive Care cap-coada si raman la impresia ca e intre cele mai bune 10 albume facute vreodata. Interesant e ca gasesc multe idei gen All That You Can’t Leave Behind in versurile lui Robbie, ceea ce nu-i stirbeste deloc meritele ci, din contra, ii intregeste masterpiece-ul. Desi prea eterogen (ca sa nu zic …