07Jan/16

Experienta Iberica

Acum, cand anul s-a-nnoit si temperatura aluneca sub zero grade ca saritorii cu schiurile pe cele 4 trambuline atat de la moda in perioada asta, a venit momentul sa-mi aduc aminte cu drag de experienta iberica (as fi spus spaniola, dar sigur multi prin Barcelona m-ar contrazice intr-un mod nu tocmai ortodox).

Au fost 16 zile de-a dreptul minunate, in care am reusit sa prind gustul unei zone despre care nu stiam aproape nimic, exceptand desigur més que un club si intentiile secesioniste ale Cataluniei, de care am aflat din presa. Evident, totul e captivant de complex si majoritatea lucrurilor arata minunat. De insertia in atmosfera locala si de gazduirea noastra s-au ocupat Anca si Jose, doi oameni minunati carora nu le-am multumit indeajuns.

barcelona_skyline1

O mare parte din Barcelona, vazuta de la punctul de belvedere Turó de la Rovira (cunoscut si ca bunkers del carmel)

Internetul e plin de tips and tricks despre ce e surprinzator, ce sa faci si ce sa nu faci in Barcelona, asa ca o sa incep lista mea de tips and tricks cu…

No tips (Ha! See what I did there?!)

In Barcelona (si, am inteles, in toata Spania – na, ca am zis-o), obiceiul e sa nu se lase bacsis, asa ca nu trebuie sa fiti surprinsi daca veti primi absolut tot restul de la chelner, fara privirile subtile si lentoarea in a numara banii cu care ne gratuleaza mioriticii servitori. Probabil, in zonele ultra-turistice, inundate de straini, bacsisul e mai frecvent, insa in general oamenii nu lasa si nici nu se asteapta sa primeasca altceva in plus fata de pretul consumatiei.

barcelona logo

No English, por favor!

Asta a fost cel mai mare soc pentru mine! In ignoranta mea, am crezut ca e absolut ok sa merg o jumatate de luna in Spania si sa stiu in spaniola doar Yo no soy marinero si El Submarino Amarillo (pentru non-microbisti: denumirea de alint pentru Villareal CF). Ei bine, foarte putini oameni stiu engleza, iar inca de la prima vizita la metrou esti intampinat de mesh-uri cu “English is not easy” ca reclama la cursuri specializate. Arareori veti gasi oameni care sa comunice cu voi in engleza, iar fie chiar si putina spaniola (sau catalana, chiar mai bine!) va poate scoate din belele.

 

Totul e in CATALANA

Oamenii ar vrea sa fie independenti, separati de Spania, asa ca e elegant sa nu contesti celebrul dicton Catalunya is not Spain, daca nu vrei sa te trezesti cu una dupa ceafa. In general, vei fi surprins de multitudinea de steaguri catalane: aproape fiecare cladire are macar un locatar care sa-l fi afisat cu mandrie la geam sau balcon. Surpriza vine insa cand detalii importante sunt accesibile doar in varianta in catalana, nu si spaniola sau engleza a aceleiasi informatii. Merita sa inveti limba doar pentru asta? Clar nu! Merita sa fii atent la diferentele culturale si lingvistice? Da.

 

Se traverseaza pe oriunde – conditia esentiala este sa nu incurci traficul

In unele zone, anunturi vopsite pe asfalt spun: “unul din trei accidente in Barcelona e datorat traversarii neregulamentare” – si nu e de mirare! In Barcelona se traverseaza pe absolut oriunde, mai ales pe trecerile de pietoni, la culoarea rosie a semaforului. Nimeni nu pare prea afectat de asta atat timp cat nu incurci traficul, deci daca strada e libera, poti traversa in voie. Atentie, insa, la singura conditie necesara: sa fie strada libera, pentru a nu ajunge acel 1 din 3 din statistici…

Plaza Espana

Vedere de pe mall-ul din Plaza de España

Totul e inchis duminica…

…minus cateva magazine detinute de pakistanezi (sau indieni). Daca va asteptati sa gasiti puzderie de magazine deschise duminica in Barcelona, aveti asteptari care aievea nu vor fi niciodata. Exceptand cateva magazine gen non-stop (de fapt, cu program prelungit) in care veti gasi mereu pakistanezi sau indieni pe post de vanzatori, toata lumea se odihneste duminica. Sperati sa gasiti o toaleta deschisa in mall-ul din Plaza de España? Sperati degeaba

 

Transportul in comun e prietenul tau

Venind din orasul romanesc cu cel mai mizerabil transport in comun, al carui raport calitate-pret e demn de o gluma proasta, am fost foarte placut surprins de organizarea din Barcelona! Metroul, autobuzele, tramvaiele si trenurile metropolitane sunt in grija aceleasi regii autonome, pe numele ei TMB. Soc si groaza! Mijloacele de transport sunt aproape mereu foarte curate, vin la timp sau inainte de vreme si au o aplicatie pentru mobil pe care v-o recomand cu placere. E de retinut ca, folosind aceeasi cartela puteti lua orice mijloc de transport si, desi trebuie sa o validezi la urcare, nu se taxeaza fiecare validare: dupa o taxare, poti folosi orice mijloc de transport timp de o ora (pentru ca, probabil, multi au de schimbat metrou si autobuz pentru a ajunge la destinatie si ar fi incorect sa-i taxeze de doua ori). Aici mai sunt doua mici ponturi aplicabile autobuzelor:

a. Urcarea in autobuze se face EXCLUSIV prin fata. Coborarea se face pe celelalte usi – asa ca sa nu va mirati daca soferul de autobuz va inchide usa in nas daca incercati sa va urcati prin alta parte. Am vazut-o intamplandu-se (din fericire, eram in autobuz si nu in fata usii inchise, deoarece aflasem acest pont in timp util)

b. Faceti semn cu mana pentru statie – daca asteptati in statie, mai ales intr-o statie neaglomerata si/sau la o ora mai putin obisnuita, faceti semn cu mana soferului de autobuz, altfel riscati sa treaca pe langa voi in viteza maxima. Cum autobuzele au trasee lungi, sinuoase si cu foarte multe opriri, faptul ca nu trebuie sa opreasca intr-o statie poate fi important. La fel, in autobuze exista buton pentru anuntarea coborarii (exact ca in autobuzele din Iasi, diferenta e ca in Barcelona sunt si functionale si in uz).

Barcelona Public Transport

Transportul in comun in Barcelona e la cele mai inalte standarde!

Restaurantele localnicilor ofera experiente autentice la preturi foarte rezonabile

Nu e niciun secret ca, mai ales raportate la salariile romanesti, preturile practicate de restaurantele din zonele turistice din Barcelona sunt piparate, colt cu falimentul personal.

In Barcelona, restaurantele sunt de toate dimensiunile si tipurile si se gasesc la tot pasul. Veti mai constata un efect: pe masura ce te indepartezi de zonele foarte batute de turisti (chiar si la 1-2-3 strazi distanta de punctul maxim de interes), preturile practicate de restaurante scad semnificativ. Sfatul e sa cautati restaurantele frecventate de localnici, unde puteti manca bine meniuri de doua feluri cu preturi de 9,90 euro, pana spre 15 euro.

 

Rezervati bilete online pentru a evita cozile!

E unul dintre cele mai valoroase ponturi posibile! Beneficiile sunt multiple: in primul rand, economisesti o gramada de timp, pentru ca inclusiv in octombrie poti intalni cozi de zeci de oameni la cele mai vizitate obiective turistice din Barcelona. In al doilea rand, dar macar la fel de important, poti avea neplacuta surpriza ca toate biletele disponibile pentru acea zi sa se fi epuizat si sa ramai cu buza umflata. In plus, e un sentiment placut sa treci pe langa toti oamenii care stau la coada

Park Güell, Casa Batllo, La Pedrera, Sagrada Familia si nu numai, toate ofera posibilitatea de a-ti rezerva locul din comoditatea fotoliului.

 

Sagrada Família merita vizitata la apus

Sagrada e unul dintre cele mai importante obiective din Barcelona si, de oriunde ai privi-o, e impresionanta, insa spectacolul de culori pe care ti-l ofera interiorul la ora apusului este indescriptibil! Ca bonus, nu uitati sa va rezervati locul si pentru o vizita in turnul inalt de 80 de metri, de unde veti putea observa cu putin noroc un apus minunat asupra unui oras de poveste.

sagrada familia sunset

Sagrada Familia in lumina apusului e o minune!

Suvenirurile sunt la preturi negociabile

Mai ales pe stradutele din zona Sagrada Familia puteti gasi zeci de magazine in care, invariabil, un pakistanez/indian te va considera “my friend” si te va invita sa cumperi cani, mingi, brelocuri, tricouri, sepci sau orice iti poti imagina, la preturi…mari la inceput, dar care se desumfla din ce in ce mai repede. Nu cedati usor, strambati din nas si folositi toate strategiile pe care le puteti imagina pentru a obtine un discount. Daca iti place si jocul negocierii, castigul e de toate partile, pentru ca desi nu veti obtine o reducere sub suma care asigura un minim profit, macar experienta va fi interesanta si veti ramane si cu suveniruri.

Apusul vazut din inaltul capodoperei lui Gaudi e unul de povestit nepotilor

Apusul vazut din inaltul capodoperei lui Gaudi e unul de povestit nepotilor

Cam atat despre sfaturi! Voi povesti, pe rand, despre locurile pe unde am bantuit si ce e de facut (si nu merita ratat!)! Reamintindu-ti Barcelona, parca si temperaturile de afara devin mult mai suportabile.

06Jan/16

Incercare de inselatorie pe olx – cum sa nu pici de fazan

Desi nu sunt fanul modului de a face comert/schimb de produse cu vanzatori/cumparatori neverificati (fara calificative de la altii, cum e pe ebay sau okazii.ro), am folosit de destule ori site-ul OLX.ro, atat ca vanzator cat si din perspectiva cumparatorului. De fiecare data insa, o fac cu atitudinea unei pisici care paseste prin apa – sansele de a te trezi cu altceva decat ai comandat, respectiv de a trimite degeaba un colet sunt infinit mai mari decat atunci cand omul risca fie minima sanctiune a unui calificativ negativ.

Zilele trecute am fost tinta unei incercari de fraudare (scam) un pic mai lucrate si m-am decis s-o impartasesc cu voi.

Am primit pe OLX un mesaj scris evident cu Google Translate la un anunt prin care vand o camera foto plus obiectiv. Tipul ma ruga sa-i scriu pe gmail. De aici am inceput conversatia:

scam1Desi parea usor suspecta situatia de la inceput, cunoscand eu insumi persoane mutate in Romania, dar care nu stiu engleza, am spus ca nu am nimic de pierdut daca “testez apa” si exista totusi o buna sansa ca situatia sa nu fie o tentativa de inselaciune. Omul parea sa aiba un cont de Google lucrat, cu poza. De aici, lucrurile au luat o turnura si mai suspecta:

scam2Sansele ca un strain care lucreaza in Olanda sa-ti gaseasca anuntul de pe olx.ro si sa vrea sa-ti cumpere camera pentru varul din Nigeria sunt, probabil, la fel de mari ca acelea sa castig la 6 din 49 fara sa joc…dar, hei, a trimite un colet printr-un curier international recunoscut si a primi banii prin PayPal suna foarte bine si safe. Evident, fiind internaut din 1997, mi-au venit in minte primele incercari de fraudare cu rudele din Nigeria care mor si iti lasa mostenire milioane de dolari pentru care trebuie sa depui un mic comision sau loteriile la care ai castigat fara sa joci.

Prin urmare, i-am spus ca ii voi expedia produsul doar in cazul platii complete in avans. Surprinzator, a fost de acord, insa mi-a spus ca nu poate plati ramburs, ci doar prin virament bancar sau PayPal. Ii dau omului adresa de PayPal, dupa care primesc doua mailuri care pareau legitime….PAREAU:

scam3

Mailurile aveau atatea semnale de alarma cate puteau avea, incepand de la faptul ca au ajuns in spam, la faptul ca unul dintre mailuri spunea “Go To The Post Office Immediately” si mai ales ca, de fapt, senderul nu era @paypal.com.

Dar hai sa le luam pe rand:

scam4In primul rand, expeditorul era o adresa de mail de la un domeniu blocat de bitdefender, fara legatura cu PayPal.
Conditionarea platii de trimiterea unui exemplar al expeditiei – PayPal e doar un intermediar care muta banii dintr-o parte in alta pentru un comision, nu au nici autoritatea si nici posibilitatea de a conditiona eliberarea unor bani de alte acte.

Cel mai important, facand hover cu mouse-ul asupra link-urilor din mail (cum ar fi inclusiv adresa de email service@paypal.com, redirect-ul era catre aceeasi adresa de email suspecta.

 

Acum, al doilea mail arata asa:

scam5Evident, i-am raspuns tacticos cetateanului, spunandu-i ca singura chestie pe care o va primi acasa e politia…sau o bomba. Totusi, sunt convins ca nu de putine ori inselaciunea le reuseste.

Nu sunt singurul tintit de asemenea manevre si incercari par a fi existat destule si in trecut. O simpla cautare ne duce la alte cazuri, ca cel de aici.

Prin urmare, ce va recomand cu caldura atunci cand luati lucruri de la persoane mai mult sau mai putin fizice (evident, pe langa chestii de bun simt de genul “nu dati datele de pe card”):

  1. Faceti mereu o cautare cu privire la cel care vinde/cumpara (Google va poate spune multe cu un singur nume). De exemplu, blitz-ul pe care il am l-am cumparat de la un fotograf din Beius, care isi schimba echipamentul. Cu mai putin de 5 minute investite in cautare am vazut inclusiv portofoliul tipului si am aflat ca era activ pe diverse site-uri de fotografie. Un om clar identificabil care pare sa fie cine zice ca este probabil nu va fi un tepar.
  2. Daca luati de pe un site care are un astfel de sistem, verificati mereu istoricul tranzactiilor acelei persoane. O persoana cu 0 vanzari/cumparari si contul facut ieri nu pare de mare incredere, nu?
  3. Daca schimbul bunuri-bani se face altfel decat printr-un mediu cunoscut (de exemplu, prin curier, ramburs), verificati ca pagina prin care faceti plata sau confirmarile primite sa fie autentice. Verificati cu mare atentie adresa de email a expeditorului, adresa site-ului pe care se face plata si alte asemenea. Mai ales: nu introduceti date de autentificare pe site-uri care par de tip phishing sau care va trezesc fie si cea mai mica suspiciune!
  4. Fiti atent la formulari si cerinte – site-urile cunoscute nu vor conditiona efectuarea de plati si mai ales nu vor folosi cuvinte de genul immediately. De altfel, in incercarea de a te face sa te simti cat mai in siguranta, aproape mereu se vor mentiona numele unor institutii sau “avoid fraud”.
  5. Nu uitati de regula de aur: ceea ce pare prea bun/ciudat pentru a fi adevarat…probabil chiar nu e!
31Aug/15

James

Cum? James. Si mai cum? Si atat.

James e probabil cea mai subevaluata formatie care inca activeaza. Cu linii melodice intense, versuri cand usor melancolice, cand de un entuziasm amuzant, dar mult decat toate, intrebari si cautari marete. Cu Booth, ciudatul saman al carui dans aduce aminte de Morrison, cu vocea in inflexiunile careia poti regasi vigoarea lui Joey Ramone si energia unui Bono adolescent. Cu un bas profund, care calauzeste poezii atat de descriptive incat pot fi vazute. Cu toate astea vine o formatie care activeaza de aproape 30 de ani in patria muzicii contemporane.

James canta despre sensul vietii, ca o calatorie si nu o destinatie, despre regrete, despre dragoste si pasiuni carnale, pline de nabadai: This bed is on fire with passionate love…

Si, mai mult decat toate, e una dintre putinele formatii care live canta mult, mult mai bine decat in inregistrarile de studio. Si cand 5 dintre albumele tale sunt produse de Brian Eno, asta e un compliment cat China.

Era 2001, anul in care pentru prima data U2 mi-a ramas in minte si, in tot entuziasmul pe care putea sa-l aduca unul dintre cele mai bune albume ale formatiei tale favorite, am auzit Getting Away With It (All Messed Up), cantecul de lebada al celor de la James (care la momentul respectiv erau pe cale de a se desparti). Mi-a parut de atunci un fel de elegie introspectiva, dulce-amaruie, ca un rezumat plin de intelesuri. Cumva, parca are si cateva note optimiste, bine ascunse. Cumva.

 

17Aug/15

But not now, maybe later…

IMGP0134-2

..spune Damien Rice in linistea camerei, iar vocea plansa a irlandezului aduce aminte de marete pierderi. Visurile copilariei, culesul de cine stie ce insecte intr-un parc cu verdeata sau alergatul in nestire, cu un zambet tamp pe fata, fara sa simti oboseala. Serios, va mai aduceti aminte momentele cand, copii fiind, alergati parca fara sfarsit si doar seara, la final, o usoara durere de picioare iti amintea ca te-ai zbantuit nitel? Intre timp, fuga a devenit mai scurta, respiratia mai grea si zilele parca-si taie insiduos din ore.

“Chiar, tu nu mai scrii?” a venit intrebarea azi si mi-am spus ca da, am tot evitat sa fac asta recent, la fel ca in alte zeci de dati in trecut. “Zi-mi 5 hobby-uri, indiferent de cat de des (apuci sa) le faci” e o intrebare clasica pentru nou venitii in echipele pe care le am in grija la munca. Ca oricare dintre intrebarile pe care le pun, releva lucruri despre interlocutor. Intoarsa catre mine, mi-am dat seama ca, fara exceptie, pasiunile mele sunt mai mult scriptice decat infaptuite, iar in cazul scrisului, “scriptic” e un cuvant plin de ironie, data fiind frecventa redusa cu care am facut asta.

“We wait all week for Friday, all year for summer, all life for happiness” ne spune si un citat celebru al Internetului, universul in care autorul dispare in anonimatul colectiv si ramane, in cel mai bun caz, o inscriptie scrijelita pe un perete…de Facebook.

“One day, baby, we’ll be old and think about of all the stories that we could have told”….but we never do. Stiu, a vrea să înregistrezi totul denotă, poate, că nu te bucuri de nimic, iar esenta oricarei emotii sau concept se dilueaza in vantul timpului. Asa ca, oricat de blocant ar fi gandul, tot ce ai e acum. “Maybe later” e o negare a experientei, iar negarea nu duce decat, invariabil, la acceptarea lui “prea tarziu”.

The Big Idea poate fi doar despre a spune. Si, mai mult decat atat, utopia ideii de a conta cumva, fie doar si pentru un pic. Si, de ce nu, de a avea o pasiune.

Asta cauţi şi tu, tinere, o pasiune care să te ierte.

https://www.youtube.com/watch?v=CkdjaxYSMZ4

01Jan/15

Intai

A inceput un nou an si, parca fara s-o simti, a trecut deja prima zi. Pentru a nu pati la fel cu anul intreg, poate nu-i o idee rea sa stabilesti ce ai vrea de la el. Sfatuitori si strategii pentru a stabili cele mai SMART obiective exista cu sutele, asa ca nu e cazul sa reinventez roata, sa ne rezumam la cateva actiuni care merita facute acum si mereu, pentru ca 15 sa fie intr-adevar mai bun ca 14, 13, 12 si cei de inainte, macar in ceea ce priveste lucrurile care depind de noi. Pai, ce trebuie sa faci? E simplu, sa SPUI. Nu, nu sa spui o formula magica, doar am gasit eu un acronim dragut:

  • Scrie

Fa un contract cu tine, pentru punctele care sunt cu adevarat importante. Ce, cand si cum, toate trebuie scrise si apoi nu-ti mai ramane decat sa semnezi pe linia punctata. Avantajul unul contract cu tine e ca iti poti stabili singur penalizari si premii motivante…si, desigur, ca nu sunt clauze ascunse, scrise cu font mai mic decat poate cineva citi.

  • Planifica

Merge mana in mana cu punctul de mai jos: Rome wasn’t built in a day, zicea o cantareata, iar aici e vorba de planurile strategice, importante, a caror implinire ai vrea sa fie lucrurile la care sa te gandesti cu bucurie pe 31 decembrie, nu de dusul gunoiului sau cumparatul painii. Si pentru ca lucrurile importante trebuie abordate din timp si impartite in etape, planifica.

  • Urmareste

Fara a urmari evolutia lucrurilor pe care ti le propui, singura sansa de a se transforma in realitate este…pura intamplare. “Sa stai cu ochii pe X ca pe butelie” e o expresie aplicabila si lucrurilor pe care doresti sa le implinesti. Altfel, la fel ca butelia…risti sa faca fâssss…

  • Impartaseste

Asta nu e musai…sau oare e? Would the sun still rise if there’s no one around? Would the fox be as quick if it hadn’t the hound?
Poate ca e musai, pentru ca ai nevoie de un perete de care sa arunci lucruri faine, sperand ca macar tot atatea se vor intoarce spre tine. Omul este un animal social. Full stop. Sa fie si sociabil

Acestea fiind zise, nu mai ramane decat sa actionezi, sa aplici bucla de feedback SPUI si apoi sa te adaptezi. Pare simplu, dar sa vedem ce iese! Sa avem un 2015 plin de bucurii!

05Dec/14

It’s all Greek to me

greek-flag-medium

…spune englezul cand vrea sa iti transmita ca nu intelege o boaba din ce ii spui. Expresia e suficient de plastica, iar colegele mele de birou ar fi intru totul de acord; vederea unui caiet cu o insiruire de cuvinte in greaca a smuls exclamatia: valeeeu, da’ ce-ai desenat aici, mese si scaune?

Ei bine, zicerea din titlu probabil nu va fi prima la care voi apela atunci cand imi voi manifesta slaba intelegere intr-un domeniu, iar asta se intampla pentru ca m-am apucat cu un aplomb de care ma si mir uneori de studiul limbii lui Homer. Sau a lui Kazantzakis, daca vreti.

Imi e greu sa “pun degetul” exact pe motivul care m-a determinat sa ma arunc cu capul (cum ar zice grecul, το κεφάλι, a se citi to kefali) inainte in descifrarea secretelor ascunse in alfabetul asta intrigant. Recunosc, o parte din mine are visul de a se retrage intr-o zi pe o insula insorita, la malul marii, privind apusuri si rasarituri si flecarind in melodioasa limba greaca, in fata unei cesti de cafea. Sigur are legatura cu socul cultural (pozitiv, de altfel) pe care l-am avut la contactul cu localnicii din Zakynthos, care par a fi descoperit sensul vietii intr-o abordare mai simpla si mai lipsita de griji, departe de deadline-uri obtuze si agitatie corporatista. Ma tem ca, peste ani, viata cu pauze lungi, dese si in care nimic nu pare sa te grabeasca va fi produs amintiri mai frumoase decat miile de mailuri scrise din pozitia de mica rotita a unei masinarii transnationale, oricare ar fi ea. Ar fi incorect sa nu adaug ca e si un pic de curiozitate, atacand o provocare cu totul deosebita: o limba cu totul noua, cu un alfabet diferit, cu izul aparte al legendelor vechilor greci.

Dar hai sa va spun ce-am descoperit:

 

Le pronuntam numele insulelor in care mergem ATAT de gresit!

Sunetele limbii grecesti sunt in mod natural un pic peltice si moi, adica total diferite de consoanele inchise si dure din limba romana. Pe langa aceasta diferenta de pronuntie, ne trezim lost in translation…sau, daca nu lost, atunci macar indusi in eroare: transcrierea latinizata a denumirilor este adaptata pronuntiei englezesti, iar noi le pronuntam de parca ar fi fost scrise in romana.

Zakynthos e pronuntat la noi “zachintos”, cu un T puternic si accentul (ce ironie!) pe silaba “chin”. Ei bine, cu adevarat chin e pronuntia corecta, pentru ca acel th e englezesc, ca in thunder, mai aproape de litera F decat de T. Ei bine, pentru simpaticul Ζάκυνθος (mai multe despre el, intr-un episod ulterior) ar fi mai bine sa-l pronuntam zachinfos, cu o vaga urma de T:


Aceeasi poveste e si cu Thasos, Θάσος, pe limba lor. Cu Santorini e un pic diferit, pentru ca grupul NT se citeste D sau ND. Astfel, insula cu (zice-se!) cele mai frumoase apusuri de soare ar trebui pronuntata “Sandorini“, desi parca mai frecvent am auzit si “Sadorini“.

 

Grecii au inventat vocalele!

Greek Vowels

Ei bine, nu chiar vocalele, e vorba de semnele grafice pentru vocale, lucru destul de avantajos, nu credeti? Vechiul Testament, de exemplu, a fost scris multa vreme fara semne pentru vocale, ceea ce, mii de ani mai tarziu cauzeaza dezbateri intense asupra corectitudinii unor traduceri. A, e, i, o, u, ă, î. Bucurosi ca avem semne pentru vocale? Ltfl, r f fst gr s ntlgm cv. Adica, “altfel, ar fi fost greu sa intelegem ceva”. Ei bine, grecilor trebuie sa le multumim!

 

…si daca tot au inventat vocalele, au exagerat cu ele!

Exista trei caractere grafice pentru sunetul i si inca 2 grupuri de litere care se citesc astfel! Pentru “e” sunt doar doua: un caracter si un grup de 2 litere. Mai regasim doua caractere pentru sunetul o si, dintre toate astea, nu putem sti pe care sa-l folosim in scris, daca doar auzim cuvantul. Trebuie sa stim cum se scrie pentru…ei bine, pentru a-l scrie corect!

 

Iaurtul Oikos nu se pronunta cum il pronunta astia la TV!!

Danone nu se dezminte din a ne oferi bullshit-uri incarcate de marketing si lipsite de esenta. Draga Nikos, “οι” se pronunta i! Go home si ia-i si pe baietii astia cu tine! Sto spiti, adica acasa, la fel ca si oikos (desi οίκος are o semnificatie mai profunda).

 

Articolele si prepozitiile sunt un cosmar

Probabil cea mai dificila parte a adaptarii la limba greaca e intelegerea a doua mici, dar belicoase parti ale gramaticii: articolele si prepozitiile. Bine, haosul cu genurile substantivelor e si el prezent, dar asta se regaseste in mai multe limbi (de exemplu, in germana).
Atat articolul definit, cat si cel nedefinit sunt plasate inaintea substantivului, difera in functie de gen. Nu suna prea dificil inca, nu? Ei bine, difera si in functie de caz!

Ca sa fie meniul complet, prepozitiile sunt semnificativ diferite ca inteles si folosire fata de limba romana, iar caimacul il ia infama prepozitie SE (σε): ea inseamna, in functie de context, “catre”, “in” sau “la”. De aici treaba devine interesanta: prepozitia se combina cu articolul hotarat si, na, beleaua!, devine un cuvant diferit in functie de gen si cazul substantivului inaintea caruia apare.

V-ati plictisit? Sper ca nu, ca mai sunt prepozitii haotice, care se combina, la prima vedere, arbitrar. De exemplu, kato (kάτω) inseamna “jos”, iar apo (από) inseamna aproximativ “de la”, combinarea lor devine…”dedesubt”!

a754a12532d197c3dbdb7f8f685fbd6a436878fc483181bb3f4a4ad07b956a4e

…si am mai putea gasi. Cert e ca greaca e o provocare deosebita, o limba greu de invatat, in care e greu sa te ancorezi si sa gasesti corespondente daca n-ai facut macar medicina sau teologie, gramatica si topica sunt mai apropiate de engleza decat de romana dar, cu toate acestea, o pornire irezistibila ma face sa nu renunt. Pare-se ca am trecut deja de pragul critic in care nu intelegeam chiar nimic si de acum lucrurile incep sa se lege. Καληνύχτα!

14Oct/13

Staple It Together

…and call it bad weather, zice cantecul.

Stiti vorba aia: “cand viata iti ofera lamai, fa-ti o limonada”? Dar pe aia cu “atunci cand schimbi modul in care privesti lucrurile, lucrurile pe care le privesti se schimba” (in paranteza fie zis, ultimul citat ii apartine lui Wayne Dyer si e chiar tare)? Dar astea-s citatele si povestile altora, asa ca va voi spune ceva ce rezoneaza mai mult cu mine:

Il stie cineva pe tipul asta?

 

 

Mno, probabil nu. Tipul din imagine e Jack Johnson, fiul lui Jeff Johnson, un foarte cunoscut surfer din Hawaii. La fel ca si tatal sau, Jack incepuse surfingul la varsta de 5 ani (cam de cand incep copiii romani sa injure!) si, la 17 ani, a devenit cel mai tanar participant in finala concursului Pipeline Masters (un fel de finala Cupei Mondiale la fotbal). Asta a fost si ultima reusita in domeniul sportive, pentru ca, la putin timp dupa,p(are-se ca in cadrul acelui concurs) a suferit un accident de surfing, izbindu-se de recif. A ramas fara dintii din fata si a avut nevoie de…150 de copci, asta trecand peste faptul ca a fost foarte aproape sa se inece.

Deloc distractiv sa-ti inchei cariera asa. In timpul unei foarte lungi recuperari, tipul a inceput sa-si aprofundeze interesul pentru chitara si compozitie muzicala si si-a amintit ca are si o diploma universitara (e, licentiat, cum zicem noi) in domeniul filmului.

Asa a inceput sa si scrie muzica…pentru filmele (despre surfing, desigur!) pe care s-a gandit sa le produca. Filmele n-au rupt gura targului, insa muzica a inceput sa placa. Acorduri dragute, o voce foarte soft (posesorii de testosteron in exces il clasifica in “muzica de fete”), armonii discrete si simple… Din 2001 pana acum, au fost 6 albume care s-au vandut in peste 20 de milioane de exemplare, a fost nominalizat de doua ori la premiile Grammy  si de trei ori la cele Brit, iar la ultimele a si castigat o data. E cel mai cunoscut si de succes cantaret Hawaian. Nu-i rau pentru un baiat care a cazut de pe placa de surf si a dat cu capul de o piatra, nu?

Intr-un interviu, spunea ca una dintre marile probleme ale tinerilor din Hawaii o reprezinta drogurile, iar scolile de surf sunt cele care limiteaza consumul – nu poti sa fii drogat si calare pe un val de 10 metri (sau poate e posibil, dar doar o singura dataJ). Probabil nu i-ar fi fost greu nici lui sa se apuce de asta dupa ce cariera lui de surfer s-a incheiat abrupt. Calea aleasa a fost un pic altfel.

Filmele ne arata ca marile schimbari in bine vin ca urmare a unor evenimente cu adevarat cataclismice (personajului principal i se amputeaza picioarele si decide sa alege la maraton cu proteze, ii mor parintii in accident aviatic si se face pilot etc). Dar aia merge in filme.

Un citat interesant spune “suferinta si mantuirea sunt intotdeauna personale”. Depinde de fiecare sa gaseasca metoda prin care poate transforma una in cealalta (iar alegerile te pot face sa te duci in ambele directii). Ideea e ca, in orice suferinta e posibil sa gasiti o oportunitate imediat dupa colt – una la care nu te-ai fi gandit daca n-ai fi ajuns cu capul plecat pentru ca apoi sa ai motive sa ridici privirea…si sa o gasesti. Priviti mai mult dupa oportunitati de a schimba lucrurile rele in bine si ganditi-va mai des la “cum imi face bine situatia asta rea”. S-ar putea sa fie un mod sanatos de a privi lucrurile. Si, daca nu va decideti sa va faceti staruri pop si sa ajungeti vedete in toata lumea, s-ar putea sa fie totusi suficient pentru macar o persoana: fiecare dintre voi!

Va las cu cateva melodii de la Jack Johnson si va urez o seara faina

 

Sitting, Waiting, Wishing:

Better Together:

Staple It Together:

Pictures Of People Taking Pictures:

Cocoon:

 

Si un interviu dragut: http://www.dailymail.co.uk/home/moslive/article-1046769/How-Jack-Johnson-surfed-way-bank.html

29Jul/12

De ce la gratar si nu la vot? Mic tratat de cultura politica.

Maine merg la…gratar. Da, la gratar, nu si la vot. “Cum ba?”, se ridica, vocala, constiinta populara. Asa, pur si simplu, e cea mai buna decizie de luat. Hai sa luam pe rand principalele intrebari pe care alegerea de maine le implica si sa vedem de ce astfel si nu altfel.

1. “Tu votezi, tu chiar indemnai lumea sa mearga la vot! Cum sa nu votezi?!”

Da, e adevarat, indemnam (si sunt consecvent in asta!) lumea la vot…la alegerile la termen sau anticipate, dar nu si la referendum. Referendumul, desi e o ocazie de a-ti exprima un vot, nu e tocmai o alegere traditionala. In mod obisnuit, la un scrutin ai de ales intre A, B si C sau, desigur, de a-i stampila pe toti (sau nici unul), in semn de protest. Indiferent ca votezi sau nu, cel care obtine mai multe voturi (dupa sistemul imbecil propus de PDL cand le era bine si sustinut de USL cand le e bine), ia si postul. In cazul unui referendum, nu alegi dintre 2 (3, 5, n) indivizi, ci alegi daca vrei solutia propusa (in cazul asta, demiterea presedintelui). Decizia se refera la schimbarea (sau nu) a starii de fapt, nu a directiei in care ai vrea sa progreseze lucrurile. Vedeti diferenta de nota?

Acum, trecand peste faptul ca euro s-a apreciat cu 8% fata de leu in ultima perioada, ignorand presiunile pentru restabilirea statului de drept venite din toate culturile lumii si alte alea, referendumul asta nu ar trebui sa existe. Fara echivoc, situatia in care ar trebui sa ajungem sa fim intrebati daca vrem sau nu presedintele in functie ar trebui sa fie urmarea a unor incalcari grave ale Constitutiei. Problema e ca nimeni n-a gasit acele incalcari. Nu uitati, Romania e un stat semi-prezidential, nu o republica parlamentara, iar faptul ca Presedintele a discutat/i-a propus/impus unele solutii Premierului nu intra in categoria asta!

In plus, jocul democratic are ca principiu obtinerea unei sustineri populare pentru decursul unui mandat (sustinere care se exprima la inceputul mandatului, pentru o perioada de X ani, tocmai pentru ca unele decizii luate in decursul mandatului pot fi impopulare), iar incetarea acelui mandat se poate face doar in cazul unor situatii exceptionale (individul e anchetat si condamnat, incalca grav Constitutia, etc). De aceea, referendumul nu trebuie confundat cu situatia obisnuita a unei alegeri si, tocmai de aceea, in situatia referendumului (ca o cale extraordinara de incetare a unui mandat) exista un prag de larga reprezentativitate: nu jumatate din cati se prezinta, ci jumatate+1 din cati exista. In aceasta situatie, a nu vota inseamna clar asumarea unei alegeri. Ceea ce ne aduce la intrebarea urmatoare.

 

2. Bine, atunci de ce nu te duci sa votezi “NU” daca nu esti de acord?!

Este, iarasi, o problema de legitimitate si, implicit, una de legitimare a unui act ilegitim. Spuneam anterior ca referendumul nu ar trebui sa existe pentru ca nu se indeplineste conditia necesara si suficienta a incalcarilor grave. In consecinta, prin prezenta mea la vot si exprimarea activa a unei opinii, as legitima aceasta nelegiuire. Ca sa intelegeti si sa nu ziceti ca am dat copy-paste de la Monica Macovei de pe blog, imaginati-va situatia urmatoare:

Mergi pe strada si te cineva striga: “bai, nene, ce faci, bai?” Ei bine, la intrebarea asta ai doua variante de actiune: daca cel care te striga e un cunoscut, de incredere, om aflat in situatia legitima de a te intreba ce faci, ii raspunzi, dupa caz, “bine” sau “nu prea bine, ba chiar rau”. Daca, insa, cel care te striga e un boschetar, infractor de drept comun sau vreun alt soi de lichea, cum reactionezi? Ei bine, te faci ca n-ai auzit intrebarea, o ignori. Similar, in situatia in care un chiulangiu, un plagiator si o mana de anchetati si condamnati te intreaba daca esti sau nu de acord cu demiterea cuiva (fie el si portarul de la Golden Blitz), mi se pare normal sa nu raspunzi.

 

3. Lasa regulile, eu m-am saturat de Basescu! Tie ti-e bine? Ai avut de castigat de pe urma lui? Daca ai ocazia sa-l dai jos, de ce nu?

Repet, nu e o situatie clasica de a alege intre unul rau si unul bun sau unul rau si unul mai putin rau, e alegerea intre continuarea conform regulilor jocului si dinamitarea fundamentului. La fotbal, arbitrul e ales de comisie inainte de meci si, oricat de rau ar arbitra, nu e inlocuit la pauza decat in situatia in care se accidenteaza sau (asta o sa placa multora) se dovedeste ca e beat, drogat sau in incapacitate de a arbitra conform regulilor. Riscul cel mare al situatiei de a schimba pe cineva care a luat decizii deloc populare, dar nu ilegale in timpul unui mandat legitim e ca, urmatorii la rand, sa nu ia acele decizii (necesare, as zice), de teama inlocurii la pauza. La finalul meciului, poti alege daca arbitrul X a fost echitabil si l-ai mai vrea la un alt meci sau, din contra, il poti recuza. Ei, la fel e si in jocul democratic: nu vizeaza castigul/pierderea la nivel individual, ci actiunea pe o perioada mai lunga de timp, perioada aprobata de majoritate.

 

4. Da, dar apoi ai sansa sa pui in loc pe cine vrei tu!?

Da…si nu. Moartea regilor e bucuria nebunilor, spune un dicton vechi. N-am sa explic de ce un interimat prelungit si o incertitudine in privinta numelui Presedintelui e daunatoare, insa situatia in sine e toxica: pe de o parte, vei face o alegere fortata de imprejurari, in care unul vine pregatit (deoarece stia ca asta-i planul) si toti ceilalti intra in cursa mai apoi (ca si cum, la proba de 50 de metri, unul ar lua startul lansat, iar ceilalti, de pe loc) si, pe de alta parte,  credibilitatea noastra ca natiune capabila sa respecte niste reguli ar fi zdruncinata.

 

5. Da mai da-i in *censored* si pe strainii astia! Noi ne bagam in treaba lor? Nu! Pai, nici ei sa nu se bage in a noastra!

Da! E o gandire corecta pentru secolul 19. Nationalismul falos (pe care-l practica, printre altii, chiulangiul ala de l-am amintit mai sus) e o atitudine care prinde bine la cei cu o viziune foarte ingusta a realitatii. “Adica, ce, ba?! Eu am voie sa fac ce vreau, ca sunt liber, da?!” Ei bine…nu e chiar asa! Confuzia vine dintr-o acceptiune foarte distorsionata asupra libertatii. Libertatea nu inseamna ca ai voie sa faci ce vrei, ci sa faci ce vrei atat timp cat nu e interzis si nu afecteaza libertatea altuia. Cu alte cuvinte, in intimitate poti face cam orice, daca nu intra in sfera penalului. De exemplu, poti sa bei o bere si sa mergi sa faci…ei bine, urmarea fiziologica a consumului de bere in oricare colt al locuintei proprii, atat timp cat lichidul sau mirosul nu ajung la vecini. Situatia se schimba atunci cand bei bere la terasa – daca incerci sa-ti satisfaci aceeasi necesitate fiziologica in vazul lumii, chiar pe masa in jurul careia v-ati adunat, macar unul dintre comeseni se va ridica si-ti va trage o palma, te va ameninta sau chiar te va arunca pe usa afara. Ei, situatia e cam la fel si cu Uniunea asta Europeana. Sunt reguli de buna purtare pe care nu le incalca nimeni, pentru a fi bine tuturor. Printre ele, si minimul bun simt de a te tine pana ajungi la toaleta (sau, la alegeri, cazul nostru). De ce nu oricand vrei, ci doar cand ai acces la toaleta (a se citi: alegeri), am explicat mai sus. Adaugati la asta si faptul ca statele astea au relatii economice, sociale si politice cu mult mai complexe decat un simplu set de reguli minimale  si veti vedea de ce aia rai din UE ne arata obrazul cand ne dam in stamba…

06Jul/12

Somnul ratiunii naste monstri pletosi

Nu era tocmai in plan sa-mi fac revenirea pe blog cu un post politic, dar e o alegere care m-a ales (despre asta, alta data).

Pentru cei care nu stiu, sunt adeptul unei pozitionari de centru-dreapta (himera aia pe care o fugaresc declarativ politicienii pe la noi), cred ca Basescu este cel mai bun presedinte din istoria Romaniei (si voi argumenta) si mai cred ca e inspaimantatoare perspectiva viitorului imediat/mediu.

Ziceam (cu destula tristete) ca Basescu e de departe cel mai bun presedinte avut pana acum, in principal nu pentru ca ar fi el sclipitor, ci pentru ca celelalte doua optiuni sunt un criminal (niciodata condamnat) de educatie KGB-ista si un visator care ne-a incantat cu cei 20 000 specialisti (mai tineti minte?!) promisi, pentru a ajunge fugarit de pragmaticul Miron Cozma si a i se turna cerneala pe cap – un om educat, dar slab. Cei care inca nu-s convinsi ar trebui sa se gandeasca la nivelul de trai din 97 sau la tactul cu care se devalizau toate motoarele economiei in perioada 2000-2004. Cu bune si cu rele, cu (nu datorita lui, dar istoria nu va tine minte asta!) Basescu am devenit membri UE si am trecut peste o criza economica cu un somaj si o inflatie la limite decente, raportate la cele din alte tari. Suna rau? Stati sa vedeti incotro ne ducem!

O scurta privire asupra tomberonului in care ne-a aruncat o scurta perioada de guvernare luminata: un premier plagiator (nu e necesara o comisie de etica sa demonstreze ca 40 de pagini copiate si fara mentionarea sursei e plagiat ordinar, iar cine a scris mai mult de o lista de cumparaturi in viata lui stie ca asa e), doi ministri in conflict de interese la educatie, un profesoras de matematica incapabil de a rezolva probleme de la capacitate in locul lor, apoi o rectoreasa care propunea ca elevii picati la BAC sa fie inscrisi provizoriu la facultate, la externe un cataclism care crede ca Papa de la Roma conduce lumea. In putin peste o luna, decizii demne de absurdistan, la limita legii (vezi MO, modalitatea de abordare a CCR-ului, etc), neglijarea deciziilor unei institutii fundamentale (“Eu tot ma duc la Bruxelles!”), mici smecherii pentru spalarea putinei marilor anchetati ne-au pus intr-o lumina penibila in Europa si nu doar. Pentru cei care nu cred, google consemneaza reactia unei socialiste de vaza, ale membrilor Bundestag-ului  care au propus oficial anchetarea si suspendarea Romaniei, reactiile oficialilor europeni si nu numai (stiati ca ministrul de externe din Franta si-a scos din agenda de lucru intalnirea programata cu Marga?). Puneti asta pe langa amuzamentul sau neincrederea cu care va fi privit de acum inainte peste hotare  orice absolvent onest de facultate de la noi si aveti imaginea completa. Pe langa asta, cei care au rate sau chirii in euro, pot confirma ca nu le e prea bine.

Peste cateva saptamani ne vom afla in fata unui referendum la care se va vota pe doua linii directoare: cea a urii fata de Basescu (si) ca reprezentant al PDL-ului arogant, respectiv cea a fricii spectrului unei conduceri 100% USL-iste, cu Ctrl+V Ponta si Antonescu.

Nu c-am mai folosit mai sus cuvantul inspaimantat? Ba da, dar chiar asa ma simt, gandindu-ma ca, de luni pana cel putin la finalul lunii, daca nu cumva pentru inca vreo 5 ani, vom avea ca presedinte un individ al carui singur mod de exprimare politica e rasteala, al carui dezinteres pentru cetatean poate fi rezumat simplu prin faptul ca n-a catadicsit sa invete o boaba de engleza (o zice CTP, care e suficient de nebun incat sa fie echidistant), iar al carui bun simt e doar demagogie: cum altfel s-ar putea numi comportarea unui individ care s-a prezentat la fix ZERO voturi finale in ultima (sau penultima, de fapt) sesiune parlamentara, a avut 14 initiative parlamentare in ultimul mandat (daca gresesc, va rog sa ma corectati), dintre care una a fost considerata in totalitate neconstitutionala?! In oricare tara civilizata, un om care nu vine la serviciu (Parlamentul e serviciul individului certat cu frizerul) e dat afara. Noi il punem presedinte! E disonant, e penibil, e…

Pana acum am rezistat cu stoicism tachinarilor sau incurajarilor amicilor plecati definitiv sau nu peste hotare, in tari in care democratia nu e similara cu cea din Belarus. Le-am spus mereu ca s-au facut progrese, ca orasele arata mult mai civilizat decat in urma cu 10-12 ani, ca avem legi importante, de inspiratie europeana, care ne vor permite sa construim lucruri bune, ca generatia care a inceput sa mijeasca ochii in democratie se maturizeaza, ca va veni din spate si va inclina totul, de la procesul electoral la spiritul public in directia civilizatiei…si ne trezim cu un cuplu emblematic de arhetipuri ale ridicolului, care ar fi comic daca n-ar fi tragic ca e la conducere. Ctrl+v si alt+F4, reprezentanti ai unei uniuni social-liberale. Pe bune, hai, repetam impreuna, un-doi-trei-si, social-liberale. Pai cum vine asta, ideologic vorbind? Ma intreb ce privire tampa demna de momente Kodak ai suprinde pe fata unui neamt sau englez, spunandu-le asta. Acum, ce sa le mai spun amicilor mei?

P.S. Mi-as dori un cuplu Ungureanu-Presedinte si Macovei-Premier.  Asta asa, idealist vorbind. Si tot idealist, puteti citi aici un apel lucid la ceea ce, ma tem, nu se va intampla prea curand: http://www.contributors.ro/societatelife/scrisoare-catre-toata-lumea/

14Apr/12

Ideea zilei – 14.04.12 – editie speciala de Pasti

Ultima moda pe facebook e “taguiala” a n indivizi (unde N e cat mai mare si, eventual, pe multi nu i-ai mai vazut de luni sau chiar ani) intr-o poza cu urari sablon, care incep cu “Fie ca…” sau au rime dintre cele mai idioate. Asta e suprema iluzie ca faci ceva bun si simtitor: de fapt, e o fuga de a lua pulsul celui caruia ii faci urarile, un surogat de comunicare. Nu m-ar mira sa apara la un moment dat “taguirea” prietenului intr-o poza cu papuci atunci cand te desparti de el, sau etichetarea unuia care-ti face ochi dulci intr-o poza cu un pahar de suc taiat, in semn de “nu vreau sa ies la o cafea cu tine”…

…profit de ocazie si va urez si eu sa aveti un Pasti fericit