Personale

Cuvantul personal e o himera. Nu poti fixa in timp nimic!

  • Older Chests,  Personale

    fair trades

    “With U2, it’s songwriting by accident. That is really how we work. We find a mood. We find a moment. And then I’ve got to put it into words.” — Bono, 2001 Cam asa se ajunge la produsul final care, in cazul meu, se cheama explozie literara. Cu un mic amendament: respectivul mood ma gaseste pe mine, nu eu pe el, de aici si caracterul contrariant de fortuit ce se poate mirosi in ceea ce scriu. La fel cum miros si snobismul lexical din propozitia precedenta. Ma gandesc la ultimele trei luni nebune si ma gandesc unde-a fost fairness-ul. Daddy won’t let you weep, daddy won’t let you ache, stiu,…

  • Older Chests,  Personale

    I like the sound of my own voice

    Amused and pleased, more or less. Ascult melodia asta kinda` psihedelica si sigur zeflemitoare, pe care am mai dedicat-o o data si odata…se cheama crumbs from your table. Ma bucura ca viata mea incepe sa se miste, incep sa primesc din toate partile aproape tot ce imi doaream. Egocentrist, cu siguranta, dar dependent de cei din jur pentru ca am nevoia disperata de interrelationare. Numele e mai putin important…aaah, si e acelasi…funny? I bet it is. Am descoperit azi un alt fel de a man and a woman/wild honey, se cheama flower child. Inteligent irlandezul asta, la cate as renunta sa pot sta la o bere cu el candva.. In…

  • Personale

    Variatiuni

    Mi se intampla ceea ce mi s-a intamplat de zeci de ori. Ma asez in fata foii, a monitorului si nici una dintre miile de idei ce mi se perinda prin cap nu indrazneste s-o zbugheasca afara…ar iesi si urmatoarele, creand un flux continuu. Scriu pe baza de impulsuri, ca un telefon cu fise. Avantajul, nu pot fi programatic, nu-mi pot concentra si domestici ideile. Nu ma joc cu personajele mele, nu le omor si nu le terfelesc spre bucuria cititorului si a criticului. N-am coloana vertebrala de scriitor, cum zicea Marin Preda. Downside-ul e ca sunt prea inconsecvent cu mai totul, lipsa de disciplina blocandu-ma uneori. Nu pot fi…

  • Manifesto,  Personale

    Tie!

    Nu-i nici o explozie, nici macar o revolta. E doar o linie trasa dupa “ceva”. Multumesc pentru ca m-ai invatat sa zambesc si sa rad cu tot sufletul, pentru ca mi-ai regasit puterea de a plange, pentru ca de la tine am invatat sa alerg de placere, sa dorm 4-5 ore pe noapte si sa ma simt mai proaspat decat oricine. Multumesc pentru fiecare secunda si multumesc pentru ca nu m-ai mintit niciodata. “I am you” o spun cu toata hotararea si siguranta, pentru ca nici eu nu mint. Cealalta jumatate de vers mi-o vei spune tu intr-o zi, cand vom reinvata impreuna. Interesant e ca stiam viitorul inca de…