Iasi, Romania
victor@thebigidea.ro

Not so strong

All you touch and all you see is all your life will ever be

Not so strong

It’s not the defeat
That shows up the weak
It’s how you respond
When you’re down

E o zi de sarbatoare. In magazine, colindele inunda deja magazinele, e ziua in care spiritul romanismului creste ipocrit in toate sufletele, iar “natie de kkt” devine “mandru ca sunt roman”. Drapelele flutura, ca o unica pata de culoare intr-o zi prea cenusie. E startul nerostit al celui mai ciudat sezon festiv din ultimele multe zeci de ani. “O situatie unica in istorie, am cautat in literatura de specialitate si nu exista nimic asemanator documentat”, imi spunea un psiholog intelept, pentru care am un respect profund.

—-

In boxe, refrenul melodiei se intreaba daca “is everybody going crazy” si intrebarea nu mai suna absurd, ci retoric. Raspunsul e atat de la indemana incat te apuca un ras usor isteric, cu gandul inundat de doua intrebari: cand se va incheia toata nebunia si cat timp ne va lua sa ne “reparam”?

In mijlocul fiecaruia, doua tendinte distincte par sa sfasie viata psihica si a celor mai echilibrati oameni; intre dorinta adanca de a fi bine (sau, macar, de a nu face rau) si nevoia de conectare se petrec adesea drame nerostite. Surprinsi de turnura lucrurilor, fiecare se confrunta cu propriii demoni, intr-un purgatoriu intim si adesea nerostit: singuratati aride, rollercoaster-e emotionale si relatii care se consuma mocnit ca un jar, parjolind orice viitor, oameni care traiesc cu propriile frici si, in loc sa le invite la ceai, le primesc noaptea in vise. E taramul pe care se construiesc sau consolideaza adictii, iar in funduri de sticla sau tigari fumate cu sete se gasesc izbaviri iluzorii si temporare.

—-

In strafundul negurii, n-a fost niciodata momentul mai propice pentru intrebari pe care sa le punem cu teama de a parea un pic ridicoli. Poate ar fi cazul sa retragem anostul “cf?” si sa scoatem la inaintare un “cum ai reusit sa razbati si azi?”, poate politica sau vremea pot face loc unui “cum te descurci cu singuratatea asta?”, iar dezbaterea numarului de infectari zilnice (mult subestimat, oricum) ar merita inlocuita cu “unde simti ca te-ai blocat in relatia ta cu tine?”. Fiecare din acestea pot fi scanteile unor conversatii sincere, daca le permitem.

Putem lasa si noi garda jos asemeni unui boxer in runda a zecea, asteptand o necrutatoare lovitura care sa ne insire pe podea si primi in schimb o mangaiere si un scaun pe care sa ne odihnim intr-un colt al ringului? Cu ciuda pe care o simtea probabil un celebru antrenor de box in timp ce musca din prosop in coltul ringului, iti vine sa strigi celui cu bratele ridicate pavaza versurile cantecului:

 If you can open your heart
To a blow or a kiss
Meet them as one and the same
There's a sense of relief when you know you've been beat
All your defence melts away

Pune masca alaturi si zambeste! (nu, aia de protectie sanitara nu, pe aia tine-o pe fata in spatii inchise si pe strada, chiar cred ca-i important)

No Comments

Add your comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.