Ziua 6: Punand lucrurile in perspectiva

V-a fost dor de povesti despre experienta iberica? Mie da!

Ziua a 6-a a fost rezervata intalnirilor cu colosii: acele obiective la care se gandeste orice turist cand aude “Barcelona”. Pareri despre cum arata Casa Batllo sau Sagrada Familia sunt cu duiumul pe net, asa ca nu stiu ce as putea sa adaug, altceva decat ca pentru mine a fost o punere in context a existentei. Morala e: exista lucruri extraordinar de frumoase, pe care putine minti si le pot imagina, exista lucruri socant de mari si marete, pe care foarte putini le pot lasa in urma existentei lor. Relaxeaza-te! Esti mic, iar majoritatea bataliilor pe care le duci nu vor conta nici peste un an, d-apoi peste 100 de ani.

Privind la Barcelona si minunatiile sale arhitectonice, la viermuiala continua de la metrou, la sutele de straini de toate formele si culorile care se perinda pe strazi, ai impresia unui ibric pregatit sa dea in clocot. Particulele se agita intr-un haos fara sens pentru altcineva decat fiecare dintre ele.

Dar e inca dimineata, nu e trecut nici macar de ora 11, iar pentru o zi de vacanta, e timp berechet (mai ales dupa standardele mediteraneene). Au “sudistii” astia o abordare misterioasa a vietii, in care graba e rara si ziua incepe tarziu, iar daca unii ar zice ca sunt trantori, mai degraba (in contextul celor zise mai sus, mai ales) au inteles mai bine sensul vietii, dincolo de a fi “a worker drone”, vorba cantecului.

Casa Batllo, cu formele ei unduitoare, e tot timpul anului un obiectiv principal al turismului in Barcelona. Implicit, sfatul e sa va procurati biletele online, altfel veti avea de suferit in relativa tacere la coada de la intrare. Fie doar si pentru senzatia de VIP pentru o secunda pe care o ai trecand pe langa lumea incolonata pentru a ti se scana biletul de pe ecranul telefonului, merita!

La ora pranzului, randul de turisti trebuie organizat printr-o "strunga". Daca nu ti-ai propus sa-ti petreci vacanta intr-un mod care sa-ti aduca aminte de noptile de inainte de revolutie, mai bine alegi sa nu stai la coada, luand bilet online.

La ora pranzului, randul de turisti trebuie organizat printr-o “strunga”. Daca nu ti-ai propus sa-ti petreci vacanta intr-un mod care sa-ti aduca aminte de noptile de inainte de revolutie, mai bine alegi sa nu stai la coada, luand bilet online.

Biletul nu e ieftin, dar impreuna cu el vine si un ghid audio-video de realitate augmentata sau, pentru cei care n-au inghitit un DEX, primesti o mini-tableta si casti, iar in functie de sala in care te afli si incotro indrepti tableta, ti se redau detalii sau iti este ghidat turul.

Casa Batllo e o cladire (rezidentiala, cu apartamente, adica), dar construita pentru a oferi atat functionalitate cat si o senzatie unica de comuniune cu universul marin: oriunde privesti, unde, curbe, ferestre ca niste ochi bizari si bucati de gresie asemeni solzilor unor monstri marini iti dau impresia ca te-ai afla in mijlocul unui ocean antediluvian.

IMGP7309

Unduiri si spirale, ferestre cu forme unice, toate ofera un mediu unde totul nu e doar sinestezic ci si…perfect iluminat. De fapt, Gaudi a avut o grija speciala pentru ceva ce in mileniul snobismului si a corectitudinii politice se cheama eco-friendly: ca spatiile sa fie cat mai bine iluminate, folosind lumina naturala.

Pasii te poarta spre primul etaj, in salonul cu vedere spre Passeig de Grácia. E locul ideal pentru a te lasa fascinat de toate detaliile si in care trebuie sa privesti in toate directiile: de la semineu la detaliile candelabrelor sau la textura tavanului, care imita solzii de peste.

Nu uita sa privesti si in sus, pentru ca vei gasi perspective la care nici nu te vei gandi. Nimic, niciun detaliu nu a scapat imaginatiei debordante a lui Gaudí

Nu uita sa privesti si in sus, pentru ca vei gasi perspective la care nici nu te vei gandi. Nimic, niciun detaliu nu a scapat imaginatiei debordante a lui Gaudí

O iesire e obligatorie si pe terasa din spate, de unde veti avea o alta perspectiva asupra geniului creator (si incredibil de rabdator, presupunand ca cineva, pe nume Gaudí, a imaginat in fiecare detaliu modul in care trebuie asezate toate bucatelele colorate pentru a obtine diverse simboluri).

Cladirea e decorata cu sute sau poate chiar mii de simboluri inspirate din natura, mai ales din viata acvatica. Din fericire, niciun vecin nu si-a pus rufele la uscat si nici n-a scos butoiul de muraturi pe balcon..

Cladirea e decorata cu sute sau poate chiar mii de simboluri inspirate din natura, mai ales din viata acvatica. Din fericire, niciun vecin nu si-a pus rufele la uscat si nici n-a scos butoiul de muraturi pe balcon..

Inapoi in cladire, e cazul sa nu neglijam modul in care cladirea aproape nu are nevoie de lumina artificiala: intr-o vreme cand grafica 3D se facea doar din pix si foaie, iar Autocad-ul era inca la vreo 80 de ani distanta, tipul asta a reusit sa construiasca un “iluminator” perfect.

Privind in jos, efectul e greu de descris. Putine lucruri par mai naturale decat impresia pe care ti-o da scara interioara din Casa Batllo: parca nu e desenata de un arhitect genial, ci e rezultatul a zeci de mii de ani de evolutie.

Privind in jos, efectul e greu de descris. Putine lucruri par mai naturale decat impresia pe care ti-o da scara interioara din Casa Batllo: parca nu e desenata de un arhitect genial, ci e rezultatul a zeci de mii de ani de evolutie.

Drumul te poarta apoi spre acoperisul cladirii, unde vei gasi aceleasi forme complexe si fluide, aceleasi culori vii si eternul efect de mozaic.

Terasa de la Casa Batllo gazduieste uneori evenimente si petreceri mai mult sau mai putin private si exclusiviste. Trebuie sa fie foarte interesant sa privesti Passeig de Grácia de sus, de pe o asemenea minunatie.

Terasa de la Casa Batllo gazduieste uneori evenimente si petreceri mai mult sau mai putin private si exclusiviste. Trebuie sa fie foarte interesant sa privesti Passeig de Grácia de sus, de pe o asemenea minunatie.

Intoarcerea se face prin niste sali la fel de spectaculoase, pe care foarte rar vei avea ocazia sa le gasesti neinundate de turisti. Bineinteles, ti se face obisnuita poza pe care o vei putea colecta de la parter, pentru “doar” vreo 8 euro. Evident, nu te obliga nimeni sa o si cumperi, dar la afluxul de turisti, e suficient sa vinzi si doar 20% din poze pentru a-ti acoperi costul DSLR-ului si productiei in cateva zile.

In creatiile lui Gaudí te simti uneori ca si cum te-ai plimba in interiorul unui animal din povesti.

In creatiile lui Gaudí te simti uneori ca si cum te-ai plimba in interiorul unui animal din povesti.

Pana la iesire, mai ai de vazut o mini-expozitie de piese de mobilier imaginate de acelasi geniu creator si, desigur, un magazin de suveniruri unde preturile sunt de la piperate la ingrozitor de mari pentru turistul est-european. Magazinul, insa, nu duce lipsa de gura-casca, ba chiar si de suficienti musterii.

Cum orice are un sfarsit, a fost cazul sa lasam Casa Batllo in urma si sa ne continuam drumul pe celebra artera catalana, Passeig de Grácia, catre o alta minunatie: La Pedrera, cunoscuta si sub numele de Casa Milá. Din pacate (sau fericire), am vazut-o doar din exterior.

Toata lumea vrea sa surprinda un cadru cu cealalta realizare sclipitoare a lui Gaudí de pe Passeig de Grácia, la doar vreo 2-300 de metri de Casa Batllo. Desi parerile sunt impartite cu privire la Casa Milá, eu am pus-o pe lista de "must see" pentru urmatoarea vizita.

Toata lumea vrea sa surprinda un cadru cu cealalta realizare sclipitoare a lui Gaudí de pe Passeig de Grácia, la doar vreo 2-300 de metri de Casa Batllo. Desi parerile sunt impartite cu privire la Casa Milá, eu am pus-o pe lista de “must see” pentru urmatoarea vizita.

Cum zona e foarte, foarte vizitata si pozata de mii de oameni zilnic, e dificil sa fii creativ si sa gasesti un unghi deosebit, mai ales intr-o foarte insorita zi de toamna. Prin urmare, daca ai de asteptat dintr-un oarecare motiv sau pur si simplu vrei sa surprinzi ceva mai altfel, e mereu o buna idee sa cauti detaliile mai putin surprinse. Din fericire, Gaudí a pus suficiente pentru toata lumea.

In cautare de detalii, Gratia ti se arata :)

In cautare de detalii, Gratia ti se arata

Si daca, sub vreo forma sau alta, La Pedrera nu va atrage, stati linistiti: in aceasta zona a Barcelonei, cladirile interesante, cu forme spectaculoase, sunt peste tot. Cine-si inchipuie ca Batllo sau Pedrera sunt incadrate de cvartale de blocuri comuniste va avea o mare, mare surpriza, placuta, de altfel.

Dar cum timpul de visare si de contemplare a creativitatii arhitecturale catalane se incheiase, venise momentul pentru a doua oprire importanta din treaseul acelei zile: Sagrada Familia.

Basílica i Temple Expiatori de la Sagrada Família, pe numele ei complet, e un proiect monstruos, inca neterminat: desi se construieste aproape continuu de peste 100 de ani, abia prin 2026 se estimeaza ca va fi finalizata. La momentul respectiv, cu un turn de 170 de metri, va fi cea mai inalta constructie religioasa din lume.

Mai multe nu voi spune despre istoria acestei cladiri impresionate, de o hidosenie de nedescris la prima vedere, incarcata de detalii si simbolistica de oriunde au privi-o. Stie Google mult mai multe, iar tot astfel veti putea afla despre numeroasele pareri pro si contra aspectului ei (si nu numai).

In primul rand, de oriunde-o privesti, acelasi lucru-l afli. Si nu ma refer la faptul ca e o cladire circulara (nu e), ci ca, desi exista o intrare principala, ea e principala pentru ca de acolo incepe de obicei turul, nu se poate vorbi de un “spate” a catedralei, ea avand in fapt mai multe fatade, fiecare spunand o poveste (pentru care-ti trebuie muuulta imaginatie).

Partea din care ne-am inceput explorarea vizuala a exteriorului: Passion Façade (sper sa nu gresesc) .

Partea din care ne-am inceput explorarea vizuala a exteriorului: Passion Façade (sper sa nu gresesc) .

Acum, daca tot stiti ca urmeaza o explorare de durata, puteti incepe si voi cu o mica pauza. In scopul asta, exista destule cafenele si localuri in zona, inclusiv un Buenas Migas bine plasat, care iti ofera o vedere de prim rang.

O jumatate de ora in fata unei cafele aromate, a unei beri artizanale sau a unei cani cu ciocolata calda, privind la Sagrada Familia, e o experienta care merita traita. Senzatia pe care o ai anticipand vizita in imensitatea operei lui Gaudí se va transforma intr-o amintire draga peste timp.

O jumatate de ora in fata unei cafele aromate, a unei beri artizanale sau a unei cani cu ciocolata calda, privind la Sagrada Familia, e o experienta care merita traita. Senzatia pe care o ai anticipand vizita in imensitatea operei lui Gaudí se va transforma intr-o amintire draga peste timp.

And on we go: n-o sa va plictisesc cu preturile la bilete si alte informatii pe care le puteti gasi lejer pe inca 1000 de bloguri, dar sfatul e sa nu va zgarciti la audioghid: daca exista un loc unde aveti nevoie de explicatii pentru a intelege un pic mai mult din ceea ce vedeti, asta e!

My client isn’t in a hurry, se spune ca a zis Gaudí cand i s-a reprosat ca dureaza prea mult constructia si in a hurry va recomand sa nu fiti. Incarcat de detaliu ar fi o exprimare vaduvita de continut cand vorbim de aspectul exterior, astfel incat a prinde totul in poza este o misiune imposibila chiar si pentru un DSLR si un fisheye cuprinzator.

Mic! Asa te simti in fata intrarii in aceasta cladire. Iar incercarea de a vedea toate scenele si contextele afisate pe cladire se va lasa cu dureri de ceafa, de la privitul in sus. Totusi, merita efortul, mai ales gandindu-te ca sute, poate mii de oameni au lucrat zeci de ani sa realizeze....o fatada.

Mic! Asa te simti in fata intrarii in aceasta cladire. Iar incercarea de a vedea toate scenele si contextele afisate pe cladire se va lasa cu dureri de ceafa, de la privitul in sus. Totusi, merita efortul, mai ales gandindu-te ca sute, poate mii de oameni au lucrat zeci de ani sa realizeze….o fatada.

De la testoasele aflate la baza coloanelor de la intrare, la varfurile colorate ale turnurilor, amstecul de forme, simboluri, personaje si reprezentari e…halucinant.

Privind suficient de atent, parca te apuca...piosenia.

Privind suficient de atent, parca te apuca…piosenia.

Daca de afara s-ar putea sa pastrezi impresia ca Sagrada Familia e de o hidosenie de nedescris, inauntru, lucrurile se vor schimba. Impresia de maiestuozitate, combinata cu lumina enigmatica din interior te vor captiva si plimba de colo, colo, ghidat si de povestea pe care o auzi in casti.

Poate, unul dintre cele mai importante ponturi pe care nu le veti gasi nicaieri, e asta: vizitati Sagrada Familia la ora apusului sau doar cu putin timp inainte!

Jocurile de lumina si culoare vor reusi sa surprinda chiar si cele mai rationale si putin religioase minti. Vazand scene ca aceasta, parca-ti vine sa te intrebi: nu cumva?...

Jocurile de lumina si culoare vor reusi sa surprinda chiar si cele mai rationale si putin religioase minti. Vazand scene ca aceasta, parca-ti vine sa te intrebi: nu cumva?…

Sigur, biserici si catedrale gotice impresionante sunt cu duiumul, cateva chiar in Barcelona, ba chiar avem si noi o reprezentanta care poate sta mandra in orice colectie din lume: Biserica Neagra. Totusi, impactul pe care-l are Sagrada Familia e altfel, aproape sinestezic, iti solicita din plin simturile si te striveste cu maretia sa.

Vitraliile la apus lasa in interior o lumina pe care, nu m-ar mira, o persoana religioasa ar numi-o divina. Cert e ca, daca afara amestecatura de forme e aproape babiloniana, inauntru totul pare a fi intr-o ordine imaginata de o fiinta intr-un moment de gratie.

Vitraliile la apus lasa in interior o lumina pe care, nu m-ar mira, o persoana religioasa ar numi-o divina. Cert e ca, daca afara amestecatura de forme e aproape babiloniana, inauntru totul pare a fi intr-o ordine imaginata de o fiinta intr-un moment de gratie.

Din nou, e nevoie sa privesti in sus! Lucrurile se imbina cu atat de mult sens incat parca nici nu s-ar fi putut face altfel, desi e greu de inchipuit cum cineva ar putea imagina cu ochiul mintii o asemenea constructie.

La cateva zeci de metri deasupra, stalpii inspirati din copacii padurilor de zi cu zi sprijina forme complexe, separate de ochiuri prin care lumina intra nestingherita. E greu sa-ti dai seama daca e iluminat artificial sau natural.

La cateva zeci de metri deasupra, stalpii inspirati din copacii padurilor de zi cu zi sprijina forme complexe, separate de ochiuri prin care lumina intra nestingherita. E greu sa-ti dai seama daca e iluminat artificial sau natural.

Pana iti vine randul sa vizitezi turnul (da, trebuie programare si pentru ala!), trebuie sa te plimbi in voie prin tot edificiul si, musai, sa iti permiti cateva minute de zabava si contemplare a ceea ce se afla in jurul tau. Vei descoperi ca nu esti singurul, multi oameni lasandu-se prada momentului si cautandu-si pacea interioara in musuroiul de turisti care inunda spatiul.

Dincolo de formele imaginate, Gaudí a fost un maestru al jocului cu lumina. Probabil, daca ar fi fost pasionat de fotografie si s-ar fi nascut cativa ani mai tarziu, ar fi devenit (si) cel mai celebru fotograf din istorie, nu doar unul dintre cei mai celebri arhitecti. Evident, nici imensele tuburi de orga nu puteau scapa de jocul culorilor.

Dincolo de formele imaginate, Gaudí a fost un maestru al jocului cu lumina. Probabil, daca ar fi fost pasionat de fotografie si s-ar fi nascut cativa ani mai tarziu, ar fi devenit (si) cel mai celebru fotograf din istorie, nu doar unul dintre cei mai celebri arhitecti. Evident, nici imensele tuburi de orga nu puteau scapa de jocul culorilor.

E necesar sa incluzi in vizita la Sagrada Familia si urcarea in turnul inalt de 80 de metri in care s-a instalat un lift destul de rapid, in care accesul se face pe baza de liftier si programare initiala. Pentru temerari, se poate cobori pe o scara in spirala, insa cum cateva sute de scari intr-o spirala intunecoasa, in care cu greu incap 2 persoane una langa alta nu era intre dorintele mele cele mai arzatoare, am spus “pas”. Totusi, indiferent cum alegeti sa coborati, e musai sa urcati, mai ales daca ziua te fericeste cu un apus de poveste.

Un apus magnific, vazut din inaltul Sagrada Familia, inseamna fabricarea unei amintiri care va ramane peste timp tot vie, vorba cantecului. Daca nu va bate aparatul foto, veti lua cu voi si un instantaneu de inramat.

Un apus magnific, vazut din inaltul Sagrada Familia, inseamna fabricarea unei amintiri care va ramane peste timp tot vie, vorba cantecului. Daca nu va bate aparatul foto, veti lua cu voi si un instantaneu de inramat.

Stiu ca m-am plictisit si pe mine de cat de des am spus “priviti in sus”, dar nici in turn nu scapati de sfatul asta. Nu pentru ca ati avea de vazut cine stie ce fresca, ci pentru ca exista o mica pasarela pe care puteti iesi pentru a admira varfurile turnurilor. Care sunt speciale, dar nu acel special pe care-l vei gasi in Romania, la Ciurea, Huedin sau Strehaia

Nu sunt de turta dulce si nu, nu stiu ce rost au bilele alea in varf. Cert e ca e o incheiere in inaltimi demna de Sagrada Familia!

Nu sunt de turta dulce si nu, nu stiu ce rost au bilele alea in varf. Cert e ca e o incheiere in inaltimi demna de Sagrada Familia!

Despre Sagrada ar mai fi inca mult de povestit, dar e genul de subiect despre care trebuie sa iti alegi cu grija cuvintele, pentru a putea reflecta ceea ce veti gasi in afara, dar mai ales in interiorul celebrei cladiri. Iar cum timpul trece si articolul se lungeste la nesfarsit, e cazul sa parasesc opera lui Gaudí si sa plec cu amintirea catre “casa”, care la acel moment era la o distanta decenta de mers pe jos de unde eram. Prin urmare, strabatand zone foarte placute si linistite, am ajuns gard in gard cu o feblete arhitecturala: spitalul Sant Pau sau, pe numele lui intreg, Hospital de la Santa Creu i Sant Pau, de fapt unul dintre pavilioanele vechi ale spitalului, acum organizat (cred) sub forma de muzeu si aflat in Unesco World Heritage.

Minunata cladire in care a functionat spitalul, realizata de Domènech i Montaner, care e vinovat si pentru Palau de la musica catalana, un obiectiv musai de vazut, pe care-l am la sectiunea "obligatoriu" la urmatoarea vizita.

Minunata cladire in care a functionat spitalul, realizata de Domènech i Montaner, care e vinovat si pentru Palau de la Música Catalana, un obiectiv musai de vazut, pe care-l am la sectiunea “obligatoriu” la urmatoarea vizita.

Prin comparatie cu aspectul lugubru al spitalelor de la noi, e greu de crezut ca pana acum mai putin de 10 ani, in cladirea asta existau oameni veniti pentru tratamente de tot felul. Dar poate nu e locul si nici momentul pentru frustrari cu privire la diferentele dintre sistemele sanitare…sau diferente, in general.

Dupa entuziasmul si lucrurile frumoase vazute in acea zi, am decis ca too much is not enough, cum ar zice irlandezul Bono, pe care urma sa-l vedem in mai putin de 2 saptamani: asa ca ne-am indreptat spre (probabil) cel mai spectaculos loc de belvedere din Barcelona, taind uneori drumul chiar de-a dreptul prin imensul parc care seamana a padure, Parc del Guinardó. Acesta e de fapt o zona plina de copaci, in jurul caruia se incolataceste in spirala un drum care duce pana aproape de varful dealului, zona in care se afla si mirador-ul respectiv: Mirador Baterías Antiaéreas, cunoscut pare-se si sub numele Bunkers del Carmel. Pe locul unei baterii antiaeriene s-a dezvoltat o zona foarte boema, de unde se poate observa aproape tot orasul, in care o multime de tineri se aduna la o discutie, o chitara, o sticla in plus si ceva de fumat, dar nu vom comenta ce, cert e ca atmosfera e de-a dreptul hippie si musteste a tinerete si libertate. E, probabil, o Vama Veche cocotata in varf de deal, de unde un oras magic ti se intinde la picioare.

Putine imagini sunt mai graitoare decat un oras de legenda care se intinde la cateva zeci de metri sub tine. E minunat cum catalanii au reusit sa pastreze un deal povarnit si foarte verde in mijlocul capitalei lor, fara sa construiasca zeci de smecheri case acolo si sa taie copacii (aparent, nimeni nu s-a gandit ca e rau sa ai o padure in oras si nici n-a incercat sa planteze salcami japonezi).

Putine imagini sunt mai graitoare decat un oras de legenda care se intinde la cateva zeci de metri sub tine. E minunat cum catalanii au reusit sa pastreze un deal povarnit si foarte verde in mijlocul capitalei lor, fara sa construiasca zeci de smecheri case acolo si sa taie copacii (aparent, nimeni nu s-a gandit ca e rau sa ai o padure in oras si nici n-a incercat sa planteze salcami japonezi).

E locul optim de unde, cu un trepied bun si un obiectiv suficient de lung, poti surprinde in detaliu multe locuri deosebite, de unde poti realiza panorame pe care apoi sa le agati pe perete acasa…sau pur si simplu din care sa privesti orasul, sa simti ca respiri si sa te simti acolo, prezent in prezent.

E roz, e din fier, are luminite…dar are si albastru, are si sticla si e in mijlocul Barcelonei. E Torre Agbar!

Privind in jos spre o Barcelona vibranta, cu de toate, pentru toti: asa s-a incheiat cea mai frumoasa zi din Barcelona. De aici, zumzetul orasului e doar un zvon nedefinit, iar timpul pare a fi pentru fiecare. Un loc de revazut si in care merita sa petreci poate si o zi. Poate si o noapte. Poate si o zi si-o noapte. Macar.

Impresionanta desfasurare a orasului si fostele buncare de aparare, transformate in terase ad-hoc. Toata lumea e prietena cu toata lumea, desi foarte putini se cunosc intre ei.

Impresionanta desfasurare a orasului si fostele buncare de aparare, transformate in terase ad-hoc. Toata lumea e prietena cu toata lumea, desi foarte putini se cunosc intre ei. Si, pana la urma, ce conteaza? Relaxeaza-te! Esti mic….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *