Ziua 2: Hai hui prin Barcelona

Se zice ca, mai devreme sau mai tarziu, tot sub pamant ajungi….

…si desi exista alte variante, pare-se ca, cel putin in ceea ce priveste Barcelona, asta e solutia cea mai rapida pentru a ajunge dintr-un loc in altul (la ce va gandeati?! ). Cu asta in gand am luat de la automatul plasat la intrarea statiei de metrou o cartela cu 10 calatorii – pret 9,95 euro. Dupa cum va povesteam, transportul in comun Barcelona e in grija unei singure institutii, ceea ce iti ofera o flexibilitate excelenta in a-ti organiza deplasarile si, desi exista si variante de card care combina reduceri la muzee, obiective si transportul in comun, cand stai o perioada mai lunga, cartelele cu 10 sau mai multe calatorii sunt o solutie mai avantajoasa.

In Barcelona, indiferent daca pe deasupra sau pe sub pamant, e aproape imposibil sa te ratacesti – cel putin nu pentru mai mult 5 minute consecutive. In ciuda acestui fapt, a durat un pic sa gasim una dintre intrarile in Parc de la Ciutadella. Trecand totusi peste momentul agresiunii cartografice (ne-a batut harta ), privirile ne sunt atrase de un peisaj tipic romanesc: cai stralucitori, urcati la etaj!

Cai si oratanii urcate pe cladire. Totul e aurit. Nu e Ciurea, nu e nici Strehaia... Nu stiu daca era' chiar de (h)aur, dar sigur era' camere! :)

Cai si oratanii urcate pe cladire. Totul e aurit. Nu e Ciurea, nu e nici Strehaia…
Nu stiu daca era’ chiar de (h)aur, dar sigur era’ camere!

Lasand gluma deoparte, Parc de la Ciutadella e unul dintre multele parcuri minunate ale Barcelonei, chiar si in varianta invadata de toate corturile, gheretele si diversele manifestari pricinuite de La Mercé, festivalul mamut descris de TripAdvisor ca fiind the biggest, baddest, loudest, happiest, ‘fire-iest’ mother of a festival ever.

Peisajul si modul in care fiecare metru patrat de pamant e ingrijit, modul in care diversele parti se imbina si reusesc sa creeze un spatiu unitar si relaxant sunt demne de toate aprecierile.

Fantana arteziana e unul dintre cele mai vizitate elemente ale parcului.

Fantana arteziana e unul dintre cele mai vizitate elemente ale parcului.

Cum pregatirea mea cu privire la obiectivele de vizitat si Barcelona in general a fost sublima (si mai ales continuarea…), aflu abia acum ca parcul in cauza a fost construit pe locul unei foste garnizoane militare, pentru Expozitia Universala din 1888. La mai bine de un secol, fantana de mai sus, minunata cladire Castell dels Tres Dragons, o sera si un “umbrar” cu totul special sunt mostenirile ramase.

Castell dels Tres Dragons e fostul sediu al muzeului de stiinte naturale, mutat relativ recent in impozanta cladire Forum

Castell dels Tres Dragons e fostul sediu al muzeului de stiinte naturale, mutat relativ recent in impozanta cladire Forum. Aparent, nu doar harta ma batea in ziua respectiva, ci si alinierea cladirilor pe verticala…

Cu precadere fostul restaurant si sediu al Museu Blau merita toata atentia vizitatorilor: cladirea este in renovare/consolidare si, din pacate, nu poate fi vizitata (in 2015), dar chiar si o privire din exterior merita aruncata acestei bijuterii arhitectonice.

Daca arata ca o sera si e plina de plante, probabil chiar e....o sera!

Daca arata ca o sera si e plina de plante, probabil chiar e….o sera!

In partea dinspre Passeig de Picasso puteti gasi minunatiile de mai sus, precum si cea de mai jos. Evident, daca intr-o parte e mult soare, trebuie sa fie undeva unde sa gasiti…umbra.

Din nu stiu care motive, m-as fi asteptat sa iasa o locomotiva de acolo. Dar inauntru erau doar plante si in rest pustiu. Cam ca in majoritatea garilor din Romania, de fapt!

Din nu stiu care motive, m-as fi asteptat sa iasa o locomotiva de acolo. Dar inauntru erau doar plante si in rest pustiu. Cam ca in majoritatea garilor din Romania, de fapt!

Si daca vreti sa luati o pauza de la parc, pe aceeasi Passeig de Picasso gasiti o…chestie pe care, desi nu am inteles-o, e clar dedicata ilustrului artist care a dat si numele strazii.

Daca ma uit si nu inteleg nimic, trebuie ca e arta! Momentul in care-ti aduci aminte versul "Don't know what you're doing - baby, must be art!"

Daca ma uit si nu inteleg nimic, trebuie ca e arta!
Momentul in care-ti aduci aminte versul “Don’t know what you’re doing – baby, must be art!”

Intorcandu-te in parc, vei putea constata in drum spre cealalta extremitate ca fauna care insufleteste parcul nici nu hamaie, nici nu cârâie (ca sa fiu elegant si sa nu ma refer la cealalta fauna, care cauta prin buzunare ). Cum, am zis ca nu cârâie? Ba da, dar nu cum te-ai astepta de la ciorile mioritice care ineaca parcul Copou din dulcea urbe a Iesilor…sau, mai bine zis, cârâie, nu croncane! Ei doi si inca vreo 20-30 ca ei faceau o galagie de nedescris.

Responsabilii cu galagia in Parc de la Ciutadella sunt frumos coloratii papagali din imagine, care la mijlocul lui septembrie se preocupa de...cuibarit.

Responsabilii cu galagia in Parc de la Ciutadella sunt frumos coloratii papagali din imagine, care la mijlocul lui septembrie se preocupa de…cuibarit.

Si fiindca tot am amintit de papagali, sa precizam ca in mijlocul parcului se afla o alta specie, pe care o regasim si la noi si care poate provoca distrugeri pe scara larga: e vorba de politician. Ei bine, in incinta parcului se afla destul de discreta cladire a Parlament de Catalunya.
Si daca zoologia sau animalele de diverse feluri sunt pasiunea voastra, tot in acest parc gasiti si Zoo Barcelona, pe care din pacate n-am vizitat-o…ramane pe data viitoare.

Dupa vizita in parc, existau doua optiuni: fie catre faleza, pentru a vedea Portul Olimpic, Port Vell si apoi statuia lui Columb, fie in directia opusa, pentru a vedea Arcul de Triumf, aflat in imediata apropiere a parcului. Si cum se spune ca omul are o capacitate limitata de a face alegeri, le-am vazut pe toate!

Arcul de triumf din Barcelona se afla la o aruncatura de bat de parc si merita vazut: e frumos lucrat, pare-se tot pentru Expozitia Universala de care spuneam mai sus. Nivelul detaliului probabil a pus la grele incercari rabdarea constructorilor.

Arcul e triumf e un obiectiv care nu merita ratat, aflat intr-o zona plina ochi de lucruri placute ochiului. Oricat de amuzant ar suna, chiar si intersectia din fata sa merita privita pentru arhitectura atat de diferita a cladirilor.

Arcul e triumf e un obiectiv care nu trebuie ratat, aflat intr-o zona plina ochi de lucruri placute ochiului. Oricat de amuzant ar suna, chiar si intersectia din fata sa merita privita pentru arhitectura atat de diferita a cladirilor.

Plini de triumf, am apucat spre faleza, ceea ce pentru cineva mereu fascinat de mare si inot nu poate fi decat o idee buna. Daca alegi sa mergi pe Passeig de Picasso, drumul te duce foarte aproape de Estació de França, a doua gara ca marime din Barcelona si recunoscuta pentru frumusetea ei, insa daca n-ai dor de duca si chef sa asculti glasul sinelor de tren, poti alege sa ocolesti prin partea opusa, admirand cladirile care compun campusul universitar.

Una dintre nu putinele cladiri spectaculoase. Aceasta se gaseste in apropiere de Estació de França si pot doar sa-mi inchipui ce vedere ai asupra orasului si a marii de la ultimul etaj...

Una dintre nu putinele cladiri spectaculoase. Aceasta se gaseste in apropiere de Estació de França si pot doar sa-mi inchipui ce vedere ai asupra orasului si a marii de la ultimul etaj…

V-as spune ca drumul ne-a scos in apropierea unei cladiri ciudate, dar ar insemna sa ma repet: in drumul spre faleza ne-am gasit langa foarte spectaculosul Hospital del Mar, locul de unde probabil te simti mult mai putin bolnav dupa ce vezi soarele rasarind din mare din camera de spital.

Hospital del Mar, un spital unde nu pare sa fie vai si amar :)

Hospital del Mar, un spital unde nu pare sa fie vai si amar

Dar trecand peste aceste ganduri dulci-amarui, am investigat portul olimpic si am pornit intr-o plimbare vioaie spre  Port Vell, Barceloneta si coloana dedicata lui Cristofor Columb. Daca destinatia finala era acest obiectiv turistic de neratat sau bulevardul La Rambla, cel intesat de magazine scumpe, nimeni nu poate sti cu exactitate, dar asta ramane sa o lamureasca istoricii.

Passeig Maritim, o esplanada frumoasa si eleganta, strajuita de palmieri, care te poate duce spre hotelul W (cladirea sub forma de vela, din capat), centrul comercial MareMagnum sau acvariul. Nu le-am vizitat, insa.

Passeig Maritim, o esplanada frumoasa si eleganta, strajuita de palmieri, care te poate duce spre hotelul W (cladirea sub forma de vela, din capat), centrul comercial MareMagnum sau acvariul. Nu le-am vizitat, insa.

Cert e ca pana acolo mai era multa distanta de parcurs si inca si mai multa gura de cascat. Zona e intr-adevar foarte frumoasa si plina de oameni care par a fi intr-o eterna vacanta, probabil spre disperarea celor care ajung prin zona cu alte scopuri decat plaja. Tinand drumul, vei trece pe langa o cladire impozanta, sediul muzeului de istorie a Cataluniei, inconjurata de terase si restaurante (unde salariul minim pe economie din Romania ajunge pentru o masa fara pretentii), apoi vei continua in plimbare pe Passeig de Colom. Daca nu v-ati dat seama deja, Cristobal Colom e denumirea locala pentru Cristofor Columb, adica cetateanul de mai jos, urcat pe stalp.

Desi nu-i frumos sa arati cu degetul, pe Columb l-au facut in aceeasi ipostaza ca pe Bratianu la Galati. Daca despre Columb se spune ca arata catre America, insa directia in care arata e gresita, despre Bratianu pot crede ca arata directia in care se iese din Romania..

Desi nu-i frumos sa arati cu degetul, pe Columb l-au facut in aceeasi ipostaza ca pe Bratianu la Galati. Daca despre Columb se spune ca arata catre America, insa directia in care arata e gresita, despre Bratianu pot crede ca arata directia in care se iese din Romania..

In spatele statuii incepe celebra La Rambla, despre care s-au scris rauri de cerneala…sau, mai bine zis, s-au tocit mii de tastaturi si s-au umplut zeci de giga de spatiu pe servere, asa ca nu voi mai scrie si eu ca e plin de actori ambulanti, mimi, gura-casca, vanzatori de suveniruri, cladiri superbe si alte de-alea. Ups, de fapt am zis deja! Ce merita adaugat e ca pe partea dreapta a strazii (stand cu spatele la mare, adica) veti gasi un intrand catre o piata denumita, soc si groaza pentru Barcelona…Plaça Reial! Hala Madrid, spuse purtatorul tricoului cu Garfield.

Plaza Real nu face referire la celebra echipa Madrilena, ci inseamna Piata Regelui.

Plaza Real nu face referire la celebra echipa Madrilena, ci inseamna Piata Regelui.

Cam tot prin dreptul acestei piete, dar pe partea opusa si ascuns pe o strada perpendiculara pe La Rambla se afla o alta minunatie arhitectonica: Palau Güell. Desi nu l-am vizitat, amicul Google are multe imagini care ma fac sa-l pun in topul listei pentru urmatoarea vizita in Barcelona…cand va fi ea.

Si evident, pentru ca orice dragoste (ca o fi ea dragostea de arhitectura, de relaxare sau de plimbari lungi) trece prin stomac, e musai sa va alaturati valului de gura casca din La Boqueria, cea mai faimoasa (si probabil cea mai scumpa) piata din Barcelona, pe care o gasiti pe aceeasi parte stanga a bulevardului. Ce-i drept, tarabele nesfarsite cu munti de fructe care mai de care mai exotice sigur nu va vor lasa indiferenti, iar pe vanzatori probabil mai bogati cu cativa euro. Si daca ne gandim ca nu doar fructe se gasesc acolo, ci si peste, scoici, caracatite si mai ales nelipsitul Jamón Ibérico, probabil cel mai celebru produs spaniol…exceptand fotbalul, desigur.

Dar cum seara incepe sa vina parca prea repede la finalul lui septembrie, am decis ca-i momentul sa testam din nou eficienta transportului in comun…si am ajuns in timp util pentru a vedea ultimele lumini ale apusului colorand in nuante placute cele doua cladiri care amintesc de turnurile WTC si strajuiesc plaja pe care o vazusem cu doar cateva ore in urma.

Colosii de sticla si metal din apropierea plajei. Nu stii daca sa le plangi de mila corporatistilor care muncesc acolo in timp ce altii fac plaja in fata sau sa-i invidiezi ca pauza lor de masa se poate desfasura in slip, pe nisipul fierbinte.

Colosii de sticla si metal din apropierea plajei. Nu stii daca sa le plangi de mila corporatistilor care muncesc acolo in timp ce altii fac plaja in fata sau sa-i invidiezi ca pauza lor de masa se poate desfasura in slip, pe nisipul fierbinte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *