Echipa si profesoara de matematica

26 August 2006. Paraschiv marcheaza imperial si reuseste hattrick-ul. Privind peste cap, profesoara de matematica schiteaza un zambet. E 3-1 in deplasare la FC National si Otelul reuseste sa lege doua victorii consecutive dupa un start de sezon de speriat.

In profunda agonie, un om deosebit si un suporter aparte isi asteapta sfarsitul implacabil, privind la echipa pe care a sustinut-o mereu, desi nu a calcat niciodata in tribunele stadionului. A fost ultimul meci al Otelului pe care l-a urmarit si, probabil, una dintre ultimele vagi bucurii inainte de injustul final. Cateva zile mai tarziu, in acelasi pat din care privise victoria galatenilor, a inchis ochii pentru totdeauna.

Au urmat inca 5 victorii consecutive, echipa lui Grig jucand halucinant de bine, de parca cineva mijlocise ca echipa care pana mai ieri nu avea nicio speranta sa isi bucure din nou suporterii. Poate si acolo sus cineva se bucura la fiecare succes.

….

15 mai 2011. Anul acesta se implinesc 5 ani in care Galatiul e mai sarac cu un suflet mare. Acum, a treia generatie otelara din familie (desi nu se stie exact cine pe cine a molipsit cu pasiunea) asteapta cu emotie probabil cel mai important meci din istoria clubului, pregateste tricoul si fularul si porneste pe lungul drum spre stadion. Dar daca e nevoie de vreun motiv anume pentru care Otelul sa lupte pana la final pentru prima pozitie, atunci poate ca acela e amintirea distinsei profesoare de matematica. Pentru suporterii care poate nu se vad, dar se simt. Si pentru toti cei care au fost alaturi de echipa intr-un fel sau altul si care s-ar bucura de un asemenea succes..de oriunde ar fi ei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *