Cronica unei ipocrizii

Motto: “When you are younger, man, you throw stones at the obvious targets. As I’ve gotten older, I’ve turned more on myself, and the hypocrisy that I’ve found in my own heart.”
Bono, 2001

Constat cu o profunda neplacere ca se probeaza (yet again!) ceea ce ziceam candva despre ironia mea si despre faptul ca uneori cad si eu victima ironiei vietii. Ma simt ciudat sa ma vad facand acele greseli pentru care am acuzat si am judecat multa lume, prin prisma unei intransigente vecine cu obtuzia. However, I can’t help it. Pas cu pas, incalc toate credintele pe care le-am enuntat cu vehementa in anul precedent. Le-am acuzat iubirile, le-am acuzat nevoile. Am promis si crezut ca voi fi mai puternic. Am ras cu detasare si am zis ca “never ever (nu) voi mai lua in calcul prostia mea din momentul So Cruel” pentru ca, ziceam, am invatat mult atunci. No shit, here I am. Si nu at the place I started out from acum un an, nici acum un an jumatate, nici acum doi ani jumatate, ci acum aproape 5 ani. Lumea nu se invarte in jurul meu, ba chiar ar duce-o decent si fara mine. Eu ma invart in jurul propriilor credinte si le neg in fiece secunda. A incetat de ceva vreme sa mai fie “versatilitate” sau “adaptabilitate”, acum ramane o singura intrebare: voi deveni acrobatul perfect cu valiza lui sau ma voi pierde pe drum?

Nu stiu cat cred in ceea ce urmeaza, insa uneori imi doresc sa plec dracu` la munte c-o sticla ascunsa intre haine si ideea avatarului meu (in care inca mai cred)…si sa ma intorc doar eu…celelalte sa ramana acolo…should I ever come back…

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.