Da dragilor! Anul 2007 ne-a adus 2 vesti, una mai mare decat alta! Prima ar fi ca am revenit la blogging, cu drag si spor, cu platforma wordpress pe un hosting momentan free. More to come, totusi, aveti putintica rabdare. A doua ar fi ca ne-am integrat in UE (fara “i”-ul tipic accentului moldovenesc). Ei bine, haidem sa vedem lucruri dulci cu iz de fiere sau amare cu iz de miere, numa` bune de pus ca garnitura la integrare…alegeti voi, eu doar le expun:

Intamplarea Nr. 1:

Intr-o duminica dimineata (sa tot fi fost ora 9) ma grabeam spre cel mai apropiat mijloc de trasport deoarece eram, ati ghicit, (da, iar) in intarziere. Toate bune si frumoase, vremea varatica, vantul adormit (nu, nu la parnaie ci la el in vila, ca tot veni vorba, dar nu la vantu` ala ma refer), ce mai! se anunta o zi superba. Ajung la rondul de tramvai din Tg. Cucu (pt cunoscatori) cand observ cu interes doi oameni, un el si-o ea, cam neglijent imbracati, cam la fel de pieptanati, dar totusi destul de departe de a parea boschetari originali, cu licenta.

El (cu autoritate): “FAAAAAAAAA?”

Ea n-aude

El (cu vigoare): “FAAAA, vino-ncoa` sa ne-nchinam la sfanta biserica!”

Ea n-aude

El (cu emfaza!): “FAAAAA, vino-n Dumnezau` ma-tii -ncoa`!”

___

Intamplarea Nr. 2:

Acum mai putin de-o luna am auzit la TV patania unei doamne ajunsa pe la 50-55 de ani care a dorit sa vanda locul de veci al raposatului tata si l-a rugat pe preotul din parohie sa-i mijloceasca si inlesneasca executarea dorintei. Zis si facut, batman-ul s-a achitat “perfect” de indatoriri, atentie!, trimitand defunctul enoriasei lui…prin madat postal, dupa ce-l impachetase bine intr-o cutie de carton (sa fi fost de pantofi?). Reactia individei e lesne de inteles, dar stati, nu va speriati, povestea nu e deloc/doar socanta ci are si un substrat tipic romanesc: cui credeti ca i se putea intampla asa ceva daca nu doamnei Aurelia CENUSA!

___

Intamplarea Nr. 3:

Cand nevestele/mamele abia terminau de taiat legumele pentru salata, rumeneau porcii si puii si puneau feliute de lamaie pe mancarea rece, Antena 1 a difuzat un reportaj de ne-a ramas ciolanu-nfipt in gatjel. Urmarit fara sunet, toata tevatura ar fi parut doar un cliseu aruncat multimii in semn de “na-va, ba, bucurati-va de cat aveti ca sunt altii care n-au deloc”, posibil despre boschetarii care-si fac veacul prin gari. Apasand, insa, magicul buton “V+” de pe telecomanda si coborand volumul clemfaniturilor lacome, romanul ar fi putut inlocui vagul sentiment de mila si multumire cu un urlet de furie! Cei ce, fara sonor, pareau boschetari erau in fapt veterani de razboi cu pensii ridicole (20-30 de lei!) care-si vindeau in gari cupoanele gratuite pentru calatorie, in speranta de a avea mai mult de o felie de paine uscata de inmuiat in apa lalaie cu iz de tei la masa de seara. Intre Craciun si Anul Nou! Aceiasi oameni care, cu zeci de ani in urma, au aparat cu arma in mana cururile mari alor tai, pentru ca tu (si eu), imbuibatule, sa te-ndopi ca porcul de Craciun si de Anul Nou…aceleasi zile de “Craciun” si “An Nou” pe care poate ar trebui simta si ei. Rusii nu-ti zic “davai porc, davai ceas, davai gat” si nici nemtii nu-ti zic “Achtung!” in ureche pentru ca acei oameni care se roaga de tine acum…candva au luptat la brat cu moartea…de ce?

Raspunde tu..

(Iar daca nu ti-a stat in gat pana acum, am avut eu grija sa-ti stea. Sta-ti-ar in gat!)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.