Revenire

Recunosc ca mi-a fost greu sa gasesc motivatia de a mai scrie si forta de a pune emotiile recente pe hartie. Incetul cu incetul incep sa-mi revin, acum cu “an improved formula”, un bagaj si mai mare de competente intr-ale trairilor…negative si pozitive, deopotriva.

Ce poti spune atunci cand pierzi singura persoana care te-a iubit neconditionat vreodata? Ca ai fost cumva orb, ca ai cautat modele supreme in chipuri cioplite, nu? Da, e crunt sa-ti dai seama ca de fapt Grace a fost mereu langa tine, ca te-a tinut in brate si a spus rugaciunea de care ai avut nevoie in acel prim moment cand ai iesit cu adevarat in lume: cand ai vazut Moartea, Viata, cand l-ai descoperit pe Dumnezeu si ai zis “Salut! Iti multumesc!”. Aceeasi Grace care ti-a zis cu o liniste dar si cu o graba pe care nimeni nu le-ar fi avut: “sa inveti, Victoras…sa lupti…si cu ambitie sa razbesti”. Cu ambitia si cu forta ei pot schimba lumea. Poate ca-mi mai trebuie si un dram de noroc. Dar o s-o fac…pentru Ea!

In alta ordine de idei imi imaginasem in destule randuri momentul. Stiam ca atunci cand voi vedea ca sunt sunat de pe fix, ea se va fi stins. Cu o emotie inexplicabila am luat telefonul si m-am uitat pe ecran. Mi-am zis “asta e!”, am raspuns si am ascultat. Si am ramas fara cuvinte, m-am asezat usor pe scaun desi stiam ce va urma. Si n-am stiut ce sa mai spun. Am regasit o secunda de forta si am incercat sa dau incredere: “ai grija de tine!”.
Nu-i din drum sa auzi cel mai scortos om cu putinta declarandu-ti solemn “Victoras…bunica…a incetat din viata” apoi explodand in hohote de plans “a murit bunica”. A iubit-o in felul lui stramb de a iubi. In felul lui stramb de a fi. Ca o scoica etansa, a trait aceleasi emotii pe care le stim noi trei, dar a lasat sa iasa doar ce corespundea standardelor lui draconic de stricte. Si, culmea ironiei, eu am aflat primul. Si l-am si auzit plangand.

Nu mai e. Stiu, constat, n-am plans desi poate ar fi trebuit. Stiu insa ca nu ar fi vrut sa plang si sunt mandru de mine. M-a durut doar durerea altora si pentru ei am fost forta si sprijin. Si nu m-am gandit vreo secunda la mine. Ca abia apoi sa-mi dau seama ca am devenit exact ceea ce era ea. Grace! Si atunci am inteles sensul! O sa indeplinesc dorinta ta, indiferent de conditii. Asta ti-am promis…si e singura promisiune pe care n-am s-o uit si n-am s-o ignor niciodata. Nu zic “adio”…pentru noi n-a existat niciodata asa ceva.

“Baiatul meu, mai destept si decat tata si decat bunicul”
“asa zice bunica: ochii si baietul”

Prof. Marioara Cojocaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.