Comentariu la “Sentimentul romanesc al fiintei” // 28.08.2006

“La fel, orice faptura este in limitatie, dar spre “a fi” cu adevarat trebuie sa treaca dintr-o limitatie ce limiteaza intr-una ce nu limiteaza”
C. Noica

Mai “bun” ar fi fost un “intru” in locul spre-ului, caci e pacat sa exploatezi vreme de 4 pagini ambivalenta (nu, nu bivalenta) expresiva si relativa unicitate (suna oximoronic, dar se probeaza) a numitului cuvant si sa inchei cu un banal “spre”, orb, incrancenat si inflexibil. Noroc cu finalul “introducerii” care ma duce cu gandul la “we thought that we had the answers, it was the questions we had wrong”. De retinut si nu prea, ceva ce stiam deja. Intrebarea (read structura ei) poate atata sau distruge un eventual raspuns pertinent. Trebuie sa stii ce si cum sa cauti, cu mult tact si ambitie, dupa ce-ti fixezi locul sau persoana act al cautarii tale.

One thought on “Comentariu la “Sentimentul romanesc al fiintei” // 28.08.2006

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *